Leușteanul (Levisticum officinale) – puterea parfumului

Pe scurt: Leușteanul este o plantă din familia umbelifere, cu un gust condimentat care amintește de țelină. Se dezvoltă la soare și la semiumbră, într-un sol hrănitor, umed, cu suficient compost, se plantează afară la sfârșitul lunii mai și poate ajunge la 0,5 până la 2 metri. Frunzele se recoltează din mai până în noiembrie.

Leușteanul (Levisticum officinale) – puterea parfumului

Chiar și originea lui este tipică pentru el, deoarece această plantă aromatică provine din zonele stâncoase ale Iranului și Afganistanului, dar mai târziu s-a răspândit spontan în cea mai mare parte a țărilor Europei. Grădinile mănăstirești găzduiau leușteanul încă din Evul Mediu. Această plantă din familia umbeliferelor are în pământ un rizom drept, cu mai multe capete, albicios, și o tulpină goală pe dinăuntru, slab brăzdată. Are frunze rigide, de două sau trei ori penate. Umbelele sunt compuse din umbelule, iar în iunie și iulie apar flori verzui până la galben-verzui.

Leușteanul poate crește ca un arbust sau ca un mic arbore, cu ramuri care se lignifică și frunze coriacee, alungite. Florile plantei sunt albe, mici și mai ales parfumate. Fructele proaspete nu se folosesc drept condiment. Plantele mai vechi înfloresc în mai. Cel mai des folosim frunzele de leuștean, care sunt excelente ca plantă aromatică în supe, la preparate din pește și carne, în marinate pentru vânat, la cartofi, la murarea castraveților sau chiar a verzei acre. Condimentul îl obținem culegând oricând frunze tinere și folosindu-le apoi. Dacă vrem să uscăm leușteanul, se recoltează partea aeriană înainte de înflorire.

Planta de leuștean este perenă, dar în condițiile noastre se comportă ca anuală , iar semințele încolțesc cu condiția ca semințele să fie proaspete, adică din toamna trecută, iar rata de încolțire este de aproximativ cincizeci la sută. Putem cumpăra și răsaduri tinere pregătite. Leușteanul îl amplasăm în vase mari și adânci pe balcon sau terasă, dar și în grădină. Dacă cultivăm leuștean în grădină, este potrivit să-l punem într-un strat de plante perene, datorită cerințelor lui ridicate de substanțe nutritive și umiditate suficientă. Apoi ne poate ajunge la 0,5–2 metri. Are nevoie de mult compost, dar și de îngrășăminte organice. Se dezvoltă bine la soare, dar și la semiumbră, iar o singură plantă ajunge pentru nevoile unei familii. Dacă cultivăm mai multe plante, între ele trebuie să fie o distanță de cel puțin 50 cm.

Totuși, la cultivarea leușteanului trebuie să fim atenți la frig. Îl plantăm afară abia la sfârșitul lunii mai, iar apoi îl adăpostim când vin înghețurile de toamnă. Udarea trebuie să fie suficientă, mai ales lăstarii tineri nu au voie să se usuce. Plantele foarte înalte suportă bine și o perioadă mai uscată. Se înmulțește prin semințe, care însă la noi, din păcate, nu se coc. Leușteanul îl putem păstra peste iarnă și așa: toamna putem așeza una sau două plante viguroase la o fereastră luminoasă și continua să recoltăm. Lăstarii însă nu mai cresc. Leușteanul îl uscăm și îl depozităm în pungi permeabile sau poate fi conservat și în ulei. Dacă consumăm leuștean proaspăt în preparate gătite, se adaugă în mâncare cu 10 minute înainte ca mâncarea să fie gata.

Fertilizarea leușteanului este foarte importantă, deoarece numai atunci va prospera leușteanul și vom avea apoi de pe urma lui un folos. Dacă nu avem la dispoziție compost, punem în substrat, ca îngrășământ de rezervă, o mână de îngrășământ organic, de exemplu făină de coarne. Cu un extract de tătăneasă sau de urzică putem fertiliza leușteanul la fiecare 4 săptămâni. Plantele din ghiveci le mutăm în fiecare an într-un substrat nou. Recoltăm frunzele lui proaspete din mai până în noiembrie. Plantele iernează apoi în vase portabile în încăperi răcoroase, dacă am avut leușteanul anterior în grădină. Apoi, încă din martie, îl putem scoate afară la lumină și, udându-l regulat, ne va răsplăti cu o înfrunzire timpurie. Îl folosim proaspăt, uscat, congelat sau sărat. Femeile însărcinate nu ar trebui să folosească leuștean. Gustul lui este puternic condimentat și poate fi comparat chiar cu gustul de țelină. Nu ar trebui folosit în cantități mari, deoarece gustul lui este dominant.

-jn-

V-ar putea interesa: Leușteanul