Lavanda – regina violet-verzuie a ierburilor aromatice

Regina violet-verzuie a ierburilor aromatice – lavanda

Despre istoria lavandei (Lavandula angustifolia) se știu multe. Această plantă aromatică unică provine din zona mediteraneană, iar numele ei derivă din latinescul lavare, care înseamnă a spăla și se referă la utilizarea lavandei în esențe și în uleiuri pentru baie. Datorită uleiurilor volatile, lavanda a fost îndrăgită încă din antichitate și, prin intermediul călugărilor, a ajuns peste Alpi în Europa Centrală. În prezent se întâlnește cel mai des în sudul Europei, iar numai în Franța există singura regiune mediteraneană în care lavanda se cultivă pentru obținerea uleiului de lavandă, necesar ca materie primă în industria parfumurilor. Suprafețe cultivate comercial cu lavandă găsim și în Ungaria sau în Bulgaria.

Lavanda Lavandula angustifolia este un semiarbust rezistent la iarnă, înalt de până la 75 cm, puternic ramificat, cu ramuri drepte. Frunzele sunt sesile, liniare până la îngust lanceolate. Florile parfumate sunt dispuse spectaculos în spice terminale, au corola bilabiată, de o frumoasă culoare violet. Lavanda înflorește de regulă din iunie până în august. Fructul acestei plante aromatice unice este o nuculă, de culoare brună până la brun-negricioasă, lucioasă. În zonele noastre se cultivă frecvent hibrizi rezistenți de lavandă, precum Lavandula x intermedia, sau lavanda încrucișată cu frunze late, Lavandula latifolia. Ambele soiuri sunt la fel de potrivite pentru recoltare.

Cultivarea lavandei nu este deloc pretențioasă. Se dezvoltă bine într-un loc însorit, iar dacă o avem în grădină, locul ideal pentru cultivarea ei este unul cu scurgerea apei. Îi plac locurile de lângă ziduri uscate sau grădinile de stâncărie, potrivit este un sol ușor calcaros, mai uscat. Numeroase forme cultivate și varietăți se plantează în grădini, parcuri sau chiar pe sensurile giratorii. Putem semăna lavanda și în seră sau în jardiniere pe fereastră. Semințele le pregătim ca răsad, iar în mai plantăm răsadurile la aproximativ 30 cm distanță unul de altul. Putem lua și butași de la tufele mai vechi, pe care apoi îi plantăm.

În lavandă există multe substanțe active, de aceea lavanda este folosită din abundență în diverse ramuri ale industriei, precum și ca plantă aromatică în bucătărie. Lavanda conține uleiuri volatile cu un conținut ridicat de linalool, acetat de linalil și componente aromatice precum geraniol, cineol sau derivați de cumarină. Pentru recoltare se culeg, din iunie până în august, florile cu puțin înainte de deschiderea completă. Florile destinate uscării se taie în momentul în care abia încep să se deschidă. Frunzele tinere pe care vrem să le folosim drept condiment le putem culege oricând. Pentru săculeții parfumați folosim florile, dar se pot tăia și frunzele, din iulie până în septembrie, deoarece putem folosi și inflorescențele trecute, care au încă suficientă aromă pentru garderoba noastră.

Așa cum am menționat deja, lavanda are utilizări multiple. De aceea avem pentru voi sfaturi pe care cu siguranță le veți folosi dacă hotărâți să cultivați lavandă acasă sau dacă o cultivați deja. Sfatul nostru: Perniță cu lavandă – este excelentă așezată în pat datorită parfumului ei plăcut. Săculețul parfumat nu doar răspândește o minunată prospețime în garderobă, ci mai ales ține departe insectele, în special moliile. Îl obținem punând florile parfumate în săculeți de pânză sau în batiste, care se leagă și se schimbă periodic.Baie cu lavandă – turnăm peste o mână plină de flori de lavandă un litru de apă clocotită, lăsăm infuzia să stea ca un ceai și apoi o strecurăm în apa din cadă. O astfel de baie are un parfum plăcut și lasă o senzație de prospețime. Dacă nu aveți acces la lavandă, vă recomandăm să folosiți uleiul nostru esențial de lavandă.

-jn-

V-ar putea interesa: Salvia