Limba-mielului – o plantă aromatică uitată

Pe scurt: Limba-mielului (Borago officinalis) este o plantă anuală din regiunea mediteraneană, înaltă de 30–80 cm, ale cărei frunze și flori albastre au gust de castravete. Semănați-o la loc însorit, într-un sol fertil cu calcar, iar plantele răriți-le la 20 cm. În strat se însămânțează singură, frunzele tinere le folosiți în salate, sosuri și în saramura pentru castraveți.

Limba-mielului (lat. Borago officinalis) – numită și boraj este o plantă anuală din familia borăginoaselor (lat. Boraginaceae). Este o plantă aromatică oarecum trecută cu vederea, dar nu mai puțin gustoasă și interesantă. Originea ei este limba-mielului din regiunea mediteraneană (sudul Europei) și din Orient, unde crește și pe locuri pustii. La noi se cultivă ca legumă și desigur ca plantă aromatică. Cultivarea limbii-mielului nu este însă atât de răspândită ca în alte țări, unde este apreciată ca legumă gustoasă, răcoritoare și cu multiple utilizări. Se folosește partea aeriană a plantelor foarte tinere, mai târziu se culeg doar frunzele tinere. Se folosesc în sosuri, în special în sosuri cu smântână.

Limba-mielului se cultivă în grădini, pe marginea straturilor, pe marginea grădinilor de plante aromatice. O puteți cultiva și acasă în ghiveci pe pervaz. În strat se înmulțește foarte des spontan. Aceasta se datorează faptului că se înmulțește foarte bine singură din semințe. Chiar dacă este o plantă anuală, datorită acestei autoînsămânțări vă rezistă în strat pe același loc mai mulți ani.

Limba-mielului ajunge la înălțimea de 30–80 cm. Aparține grupului plantelor cu frunze aspre. Întreaga plantă este păroasă, cu peri țepoși, crește luxuriant și rapid. Tulpina limbii-mielului este dreaptă, pe laturi se ramifică. Frunzele limbii-mielului sunt glandulare, la bază îngustate în pețiol. Au formă ovată până la eliptică. Miros a castravete. Limba-mielului înflorește din iunie până în august. Florile sunt albastru-azuriu și mari. La unele varietăți pot apărea flori albe sau roz. La unele forme chiar roșiatice. Este deci și o plantă aromatică foarte estetică. Florile, la fel ca frunzele, au gust de castravete.

Fructul limbii-mielului arată ca niște nucule separate. Semințele de un an sunt negre, îndoite la vârf, de dimensiuni considerabile (grosimea semințelor 3,5 cm la o lungime de 8–10 cm și o lățime de 5 cm). Semințele limbii-mielului conțin ulei.

În vremuri mai vechi era cunoscută ca o plantă tradițională a grădinilor de ierburi. Limba-mielului (boraj) a fost și este o plantă foarte meliferă, apreciată în apicultură. Se recoltează și se usucă în special partea aeriană înflorită a limbii-mielului. Limba-mielului nu trebuie consumată pe termen lung, poate avea un efect dăunător asupra ficatului. Dacă vă place, pentru baie puteți folosi alternativ o infuzie de limba-mielului în loc de ceai regulat.

Cultivăm limba-mielului

Limba-mielului nu este pretențioasă la sol, deci poate fi cultivată peste tot. Dacă ați căuta pentru ea un loc cu adevărat potrivit, i se potrivește cel mai bine un sol bun, fertil, ușor umed, care conține calcar. Și un loc însorit. Se dezvoltă mai bine în zone mai joase. Alegeți cu chibzuință locul din strat, deoarece unde poate, limba-mielului se însămânțează singură, astfel că, deși este anuală, rezistă la același loc mai mulți ani. Semințe de limba-mielului sunt deci necesare pentru semănat cât mai puține. Semănăm doar un strat mic, care se va extinde singur cu timpul. Limba-mielului o puteți semăna și printre alte legume, care răsar mai repede și pe care le recoltați mai devreme, sau invers, scoateți mai devreme plantele tinere de limba-mielului pentru consum. Limba-mielului nu necesită nicio creștere prealabilă specială, fertilizare sau udare. Îi priește spațiul, deci este potrivită rărirea la 20 cm distanță. Și nu lăsați planta să fie invadată de buruieni.

Limba-mielului o recoltăm fie întreagă ca plante tinere, caz în care o scoatem din pământ întreagă, cu tot cu rădăcini. Sau de la plantele mai dezvoltate tăiem treptat frunzele cele mai tinere. Dacă nu consumăm frunzele, se pot aranja una peste alta, pune într-o cutie sau într-un pliculeț și păstra în congelator.

Pregătim mâncăruri gustoase cu limba-mielului

Vara oricui îi place să caute mâncăruri ușoare, care nu cer multă pregătire și de fapt le facem „repede-repede” și în plus arată frumos în farfurie Dacă pregătiți la carnea la grătar salate proaspete de vară, atunci puteți surprinde plăcut oaspeții de la grătar cu o plantă neobișnuită. În plus, florile limbii-mielului se pot presăra cu zahăr și servi ca dulciuri, așa că veți bucura și copiii.

SFAT: Rețetă! – Salată rapidă călită o pregătim astfel: peste ceapa călită în tigaie adăugăm usturoi, punem frunze de limba-mielului opărite și sărăm ușor. Putem turna puțină smântână sau adăuga smântână acră. Și se poate servi. Frunzele crude de limba-mielului le puteți toca mărunt și adăuga în iaurt împreună cu piper, sare și ulei de măsline și face astfel un dressing neobișnuit pentru carne. De asemenea, limba-mielului tocată se poate adăuga în maioneza de casă. Gastronomia înflorește vara, încercați cât mai multe variante de mâncăruri și gusturi. Atunci nimic nu vă va mai surprinde nici în cel mai luxos restaurant. Cu cât gustați mai multe arome, cu atât veți fi un cunoscător mai bun.

O salată simplă sau foarte colorată o pregătim astfel: rupem frunzele de limba-mielului, chiar și în bucăți mai mici, adăugăm în bază ulei de măsline, sare și piper. Frunzele de limba-mielului nu predomină în salată, sunt acolo doar ca plantă aromatică, pentru gust și miros. Putem adăuga roșii, țelină pețiol, ardei și altele. Cine dorește adaugă iaurt sau smântână acră. Limba-mielului se poate folosi și într-o salată simplă de cartofi cu hrean, ou și ceapă. Unde înlocuiește gustul castravetelui.

Probabil că nu veți schimba cu plăcere saramura de încredere pentru castraveți cu una nouă, neexperimentată. Pentru cei curajoși – adăugați în saramură frunze de limba-mielului, o frunză de viță de vie, o crenguță mică de tarhon și o crenguță de mărar.

Autor: Hana Michalíková, www.rostliny-semena.cz

V-ar putea interesa: Arpagicul – o plantă aromatică perfectă