Cimbru de grădină (Satureja hortensis)

Pe scurt: Cimbrul de grădină este o plantă aromatică anuală din zona mediteraneană, înaltă de aproximativ 30 cm. Îi priește un loc însorit și un sol afânat, lutos-nisipos, bogat în humus. Se seamănă primăvara în rânduri la 15 cm distanță, iar semințele nu se acoperă cu pământ. Înflorește din iulie până în septembrie, iar partea aeriană se taie la începutul înfloririi.

Cimbru de grădină

Cimbrul de grădină (lat. Satureja) este o plantă de aproximativ 30 cm înălțime din familia labiatelor. Această plantă aromatică provine din zona mediteraneană și este numită popular și cimbru de vară. Această plantă anuală este un condiment prețuit și nu ar trebui să lipsească din nicio grădină de ierburi aromatice. Aspectul ei este însă neîngrijit, ca neordonat. Este zbârlită, crește sălbatic, cu frunzulițe mici, verzi și proaspete. Cimbrul răspândește un miros plăcut, pătrunzător, aromat. Tulpina acestei plante este ramificată ca un arbust. Frunzele sunt înguste, liniar-lanceolate, ascuțite, cu numeroase glande. Florile cimbrului sunt mici, albe până la roz-pal sau violacee, crescând din axila frunzelor. Cimbrul înflorește din iulie până în septembrie. 

Cultivarea cimbrului

Cimbrul îl cultivăm în grădinițe de ierburi aromatice, pe marginea stâncăriilor, pe pervazul ferestrei din bucătărie și în jardiniera de la fereastră. Este o plantă relativ rezistentă. O cultivăm ca plantă condimentară. Cimbrului îi priește cel mai mult un loc însorit. Cel mai bine se dezvoltă într-un sol lutos-nisipos, bogat în substanțe nutritive, care conține humus. Solul trebuie să fie afânat și cald. Cimbrul poate fi cultivat, bineînțeles, în orice sol. Solurile prea grele reduc aroma plantei. Cimbrul poate fi fertilizat cu gunoi de grajd bine descompus, dar și cu îngrășăminte industriale care conțin fosfor și potasiu. La fertilizare aveți grijă să nu stropiți frunzele plantei cu îngrășământ. 

Cimbrul este o plantă anuală și se seamănă în fiecare an. Îl semănăm primăvara, direct pe stratul destinat lui. Semințele le semănăm în rânduri la 15 cm distanță. Semințele semănate nu le acoperim cu un alt strat de pământ. Le putem doar prăfui ușor. Dacă vrem să precultivăm plantele în răsadniță, le semănăm încă în aprilie, iar apoi răsadurile le repicăm. 

Cimbrul se înmulțește prin autosemănare. În locul unde l-ați plantat o dată va apărea în fiecare an. 

La cimbru recoltăm partea aeriană. Vara o folosim proaspătă. Cimbrul îl tăiem atunci când plantele încep să înflorească. Tulpinile tăiate astfel le legăm în mănunchiuri și le uscăm complet într-un loc aerisit, cel mai bine atârnate. Cimbrul uscat îl păstrăm în pungi de hârtie.

Folosirea cimbrului în bucătărie

În bucătărie, respectiv în rețete, folosim cimbrul în preparate ca mirodenie pentru sosuri. Se folosește și în preparate din leguminoase. Folosim lăstarii puternic aromați, împreună cu florile. Se potrivește excelent la prepararea și marinarea cărnii de vânat.  Îl folosim și la murarea castraveților. Este indispensabil la prepararea mezelurilor și a cârnaților de casă. Se adaugă în carne tocată, în preparate din ouă și în legume înăbușite. Îl puteți folosi și la prepararea peștelui și a fructelor de mare. Cu condimentul trebuie însă să procedați cu atenție; cimbrul este o plantă aromatică care trebuie folosită cu măsură. Dacă puneți mai mult, are un gust foarte iute, care acoperă gustul preparatului. Cimbrul se poate folosi la prepararea uleiurilor și oțeturilor aromatizate. Cel mai mult se folosește cimbrul în bucătăria balcanică. Ca gust seamănă cu oreganoul și îl putem întâlni adesea în așa-numitul amestec de condimente provensale.

Se adaugă și în băi. Dintr-un decoct de cimbru puteți prepara o apă de față răcoritoare. Planta era cunoscută încă din Roma antică.

Autor: Hana Michalíková