Cum cultivăm mere sănătoase

Pe scurt: Baza unor mere sănătoase este un soi rezistent (de ex. Topaz, Resista, Rubín) și un portaltoi ales după mărimea dorită a pomului – MM106 pentru coroană joasă, A2 pentru pom mare. Tăierea efectuați-o de la sfârșitul lunii februarie până la sfârșitul lunii august și mențineți creșterile anuale la 20–30 cm. Împotriva rapănului, stropirile se repetă la aproximativ 14 zile, în funcție de vreme.

Ce este portaltoiul și cum influențează creșterea pomului fructifer?

Dacă am înmulți soiurile de pomi fructiferi direct prin semințe, pomii rezultați și-ar pierde din cauza geneticii însușirile dorite. De aceea soiurile dorite le altoim pe un portaltoi înmulțit în prealabil, este deci vorba de o înmulțire indirectă. Portaltoii se obțin prin semănarea semințelor și prin înmulțire vegetativă. Portaltoii înmulțiți vegetativ au însușiri stabile, de regulă o creștere mai slabă și influențează favorabil rodirea. Portaltoii înmulțiți generativ – prin semințe – au la meri o creștere mai viguroasă, sunt longevivi, amână intrarea pe rod, dar fac față mai bine stresului stațiunii. Portaltoii se marchează cu coduri – litere și cifre, care exprimă locul de origine și ordinea în care au fost obținuți.

Alegerea portaltoiului și a soiului

În prezent, la meri predomină portaltoii înmulțiți vegetativ. Aceste soiuri de portaltoi sunt foarte numeroase. După vigoare pot fi ordonate de la cele cu creștere cea mai slabă, care formează doar un pom mic, mai asemănător unui arbust, până la portaltoii cu creștere viguroasă, care formează un pom mare.

Prin alegerea portaltoiului putem deci stabili cât de mare va fi pomul. Trebuie menționat că portaltoii cu creștere slabă necesită mai multă îngrijire (udare, prașilă), nu suportă înierbarea până la trunchi și necesită un sprijin, de exemplu un țăruș, toată viața. În schimb rodesc devreme după plantare și pot fi menținuți în forme joase, ușor de lucrat fără scară.

Portaltoi cu creștere foarte slabă sunt J-TE-G și M27 potriviți pentru recipiente și forme foarte mici. Din inerție, cel mai înmulțit portaltoi este și astăzi M9, care este însă pentru ziduri de pomi și plantări dese încă prea viguros, dar ancorează deja slab în sol. Pentru un pom izolat este din nou slab, în caz de îngrijire proastă nu crește deloc. Pentru pomi izolați cu coroană joasă este probabil cel mai bun portaltoi MM106, care ancorează deja bine în sol și formează un pom nu prea mare, care poate fi întreținut în întregime de la sol. Pentru formele clasice ale grădinilor vechi – pomi mari – este potrivit portaltoiul cu cea mai puternică creștere A2.

 Soiurile de măr se împart după perioada de coacere în soiuri de vară, de toamnă și de iarnă. Soiurile de vară și de toamnă au însușirile de consum corecte încă la recoltare, soiurile de iarnă se coc abia după câteva săptămâni sau luni de la recoltare, în spații de depozitare. Soiuri de măr există mii, dar sunt disponibile doar câteva zeci. Totuși între ele există diferențe mari. Pentru plantarea în grădini este mai bine să alegem soiuri rezistente, la care necesarul de stropiri este minim. Dintre acestea cu siguranță nu fac parte soiurile comerciale, ale căror nume le vedem în magazine (Golden delicious, Gala, Granny smith).

Soiuri de vară mai rezistente:  Průsvitné letní, Mio, Ametyst

De toamnă: Nabella, Rubín, ..

De iarnă: Resista, Petra, Spartan, Matčino, Bohemia gold, Topaz, Lipno ...

 Ameliorarea cehă se poate lăuda cu o serie întreagă de soiuri, gustoase, rezistente și obișnuite cu condițiile climatice locale.

 Câteva observații despre formare și tăiere

• După plantarea pomului de măr este necesară tăierea de formare. Scopul ei este să creeze o coroană luminoasă și solidă.

•  În anii următori ne concentrăm pe rodire, iar tăierea ar trebui să aducă pomul într-un echilibru între creștere și rodire. Acesta este important pentru a avea suficiente fructe de mărime corespunzătoare. Măsura tăierii optime o dau creșterile anuale, care ar trebui să aibă 20–30 cm lungime. Dacă sunt mai scurte, este necesară o tăiere mai adâncă, dacă sunt mai lungi, trebuie atenuată tăierea.

• Termenul tăierii este un lucru important, la meri se poate tăia de la sfârșitul lunii februarie (trecerea înghețurilor principale) până la sfârșitul lunii august. Așa-numita tăiere de toamnă este un obicei prost răspândit, nu are asupra pomului un efect mai bun decât tăierea din perioada menționată, dimpotrivă, rănile proaspete nu se cicatrizează până la iarnă și degeră – se vindecă mai greu.

• Folosim exclusiv unelte ascuțite, tăiem astfel încât să rezulte cât mai mici răni și să nu rămână cioturi. Acestea sunt întotdeauna poarta de intrare pentru patogenii lemnului (traheomicoze).

•  Rănile mai mari, cel mai bine pe toate, le tratăm cu balsam pentru pomi, pentru o cicatrizare mai ușoară.

• Dacă tăiem înainte de dezmugurire, tăierea va avea un efect stimulant, deoarece substanțele de rezervă care se deplasează din rădăcini spre părțile aeriene ajung într-un spațiu mai mic, iar ramurile rămase au astfel la dispoziție mai multă hrană – cresc mai viguros.

• În schimb, dacă tăiem în timpul înfloririi și după ea, prin tăiere îndepărtăm ramuri care deja conțin substanțe de rezervă, iar pomul va crește la început cu aproximativ aceeași intensitate cu care ar fi crescut dacă nu ar fi fost tăiat.

 Protecția împotriva bolilor și dăunătorilor

Cele mai răspândite boli ale merilor sunt rapănul și făinarea.

 Aceste boli pot fi prevenite cu succes printr-o alegere potrivită a soiurilor (avem suficiente soiuri rezistente de calitate). Dacă am plantat deja un soi sensibil, această problemă se poate rezolva elegant prin regrefarea pomilor. De asemenea, condițiile microclimatice ale stațiunii joacă un rol important. Pentru pom este mai benefică o locație aerisită și însorită, cu o ușoară mișcare a aerului, decât una închisă și umbrită.

 Rapănul merului - Venturia inaequalis este o ciupercă ascomicetă care iernează pe frunzele căzute ale mărului. Primăvara ciuperca, în condiții favorabile, infectează pomul prin ascospori. Cea mai periculoasă este infecția timpurie a pomului în perioada înfloririi și la scurt timp după aceasta.

 Protecția chimică rațională a pomului se bazează pe mai multe aplicări de fungicide diferite. Pentru economie de mijloace și protecția naturii este bine de știut că rapănul se răspândește pe vreme umedă. De aici rezultă că tratamentele chimice le efectuăm la termene stabilite, care pot fi prelungite pe vreme uscată. Împotriva rapănului folosim fungicide de contact, care acționează preventiv, și fungicide curative, care pot opri boala dacă se intervine la timp.

La primul tratament – când mugurii viitoarelor flori au culoare roz – folosim un fungicid de contact. Urmează apoi stropiri cu fungicid curativ la un interval de aproximativ 14 zile, în funcție de vreme. În prezent sunt disponibile diverse seturi de stropiri care au în prospect indicată schema de aplicare, astfel încât nu mai este nevoie să studiem problematica bolii.

 Făinarea mărului – Podosphaera leucotricha este din nou o boală fungică ce atacă soiurile sensibile în locuri favorabile ei. Se manifestă prin depuneri cenușii pe frunze și lăstari, atacă local părți din lăstari. În plantațiile neglijate, la soiurile sensibile (Jonathan), atacul poate fi considerabil. Un efect pozitiv asupra izbucnirii bolii are și fertilizarea excesivă cu azot.

La pomii tineri are o mare importanță îndepărtarea părților atacate ale pomului. În prezent, majoritatea fungicidelor eficiente împotriva rapănului au efect și împotriva făinării.

Dăunătorii merilor

Cel mai grav dăunător al merilor este viermele merelor – Cydia pomonella, care provoacă viermănarea fructelor. Omida iernează într-un cocon în crăpăturile scoarței pomului, dar și în sol. Fluturii viermelui merelor eclozează în mai, iar după împerechere femelele depun 80–120 de ouă. Din acestea ies omizi care, după o scurtă hrănire superficială, pătrund în fruct. După 4 săptămâni omizile coboară din fructe pe un fir spre pământ sau se târăsc pe ramuri spre locuri de adăpost potrivite din coroana pomilor. La noi, viermele merelor are 1–3 generații pe an. Fructul reacționează la atac mai târziu, în majoritatea cazurilor prin cădere, căreia îi poate precede o infecție secundară cu botrytis. Fructele atacate mai târziu se coc prematur și sunt comestibile, dar se strică repede. În anii de gradație a apariției viermelui merelor poate fi atacat până la 80 % din fructe.

Omizile care iernează în crăpăturile scoarței sunt distruse de piței, iar din sol o parte dintre ele sunt distruse de păsările de curte care scurmă, dacă au acces acolo. Astfel, după iarnă pot fi distruse până la 90 % dintre omizi. De asemenea, ouăle viermelui merelor sunt o hrană căutată de urechelnițe, care pot distruge 40 % dintre ele. Sprijinirea dușmanilor naturali este deci la locul ei.

În livezile mari se folosesc împotriva viermelui merelor feromoni – substanțe care derutează masculii în așa fel încât nu pot găsi femela. Alte mijloace împotriva lui sunt preparatele biologice pe bază de virusul granulozei viermelui merelor. Disponibilitatea și utilizarea acestor metode la scară de grădinar amator nu are justificare.

 Protecția chimică

Împotriva viermelui merelor se folosesc insecticide, mai bine întotdeauna selective, care nu distrug un cerc larg de insecte. 

Sfatul nostru sunt merele în halat, adică mere învelite în aluat foietaj :-)

Vă poate interesa: Cum alegem un produs pentru stropit