Arpagic pentru orice bucătărie

Pe scurt: Arpagicul este o plantă aromatică perenă, rezistentă la îngheț, care crește la soare și în semiumbră, într-un sol bogat în humus și calcaros, și prosperă și în ghiveci la fereastră. Se seamănă superficial în martie–aprilie, se recoltează după circa 6 săptămâni de la semănat și nu ar trebui să crească în același loc mai mult de 3 ani.

Arpagic pentru orice bucătărie

Originea arpagicului este mediteraneană, crește și la altitudini mai mari. Face parte din familia aliaceelor(în latină Allium schoenoprasum ). Arpagicul se cultivă încă din Evul Mediu. Pe straturile cehe este foarte răspândit. Este o plantă aromatică potrivită și gustoasă, care se cultivă bine în ghiveci la fereastră și diversifică bine orice mâncare. Este decorativ și vara, când înflorește abundent și împodobește nu doar stratul de legume.

În funcție de soi, înflorește de la alb până la violet-deschis și violet închis. Este o plantă bulboasă pe mai mulți ani, care formează frunze verde-închis, lungi, înguste, tubulare, de până la 30 cm.

Soiurile de arpagic:

• fin - soi timpuriu cu gust plăcut, care conține vitamina C
• de Praga - soi foarte productiv, cu gust mai iute, cu frunze mai lungi, verde-închis, care conține vitamina C
• chinezesc - arpagic de talie mai înaltă, 35–45 cm, cu frunze plate cu aromă de usturoi, conține vitamina C
• erecta - soi timpuriu, foarte productiv, cu gust mai aromat, potrivit pentru cultivarea în ghiveci, conține vitamina C

Semănatul și cultivarea arpagicului

Arpagicul se poate cultiva nu doar în grădină, ci și la fereastră, în jardinieră, sau între ferestre, în ghiveci. Este rezistent la îngheț și îl putem cultiva și recolta tot anul. Semințele de arpagic sunt negre, mici și lucioase.

Arpagicul îl plantăm în locuri cu suficientă lumină. Cere un loc însorit, eventual semiumbră. Sol hrănitor, bogat în humus, calcaros. Așa-numitele locuri călduroase.

Arpagicul ni-l putem pregăti în seră sau în răsadniță. Pentru o recoltă timpurie semănăm încă la sfârșitul iernii în jardinieră, la fereastră, sau în răsadniță, iar la sfârșitul primăverii mutăm pe strat.

Semănatul direct se face în martie–aprilie pe strat. Putem pregăti răsadul și în seră. La semănat respectăm procedura și semănăm arpagicul superficial, nu prea adânc - semănat superficial. Arpagicul îl putem înmulți și semăna în continuare până în august. În același loc arpagicul nu ar trebui să stea mai mult de 3 ani. Dacă plantăm mai multe plante, le plantăm la distanța de 40x40 cm sau în rând la 15x40/60 cm. La repicat arpagicul ar trebui să ajungă la înălțimea de 10 cm.

Arpagicul îl udăm regulat. De îndată ce arpagicul a crescut, începem să fertilizăm suplimentar, cel mai bine cu compost. 

La 6 săptămâni după semănat recoltăm, de mai multe ori până toamna. Atunci arpagicul ar trebui să aibă frunze subțiri, tubulare, de 20–30 cm lungime. Dacă vrem o recoltă de calitate mai bună, cu frunze fine și gustoase, rupem inflorescențele arpagicului. Frunzele sunt astfel mai puțin tari. La recoltarea regulată arpagicul reface frunze noi.

Arpagicul nu îl tăiem prea jos deasupra solului, ca să nu deteriorăm centrele de creștere. Cu cât mugurele arpagicului este mai ferm, cu atât gustul este mai bun. Mugurele deschis arată supracoacere. 

Arpagicul îl înmulțim fie prin semănat, fie prin împărțirea tufelor mai vechi.

Octombrie este ultima lună pentru scoaterea tufelor de arpagic de pe strat și mutarea lor în ghivece. După ce le-ați scos de pe straturi, mutați-le în ghiveci și lăsați-le la rece. Când veți avea nevoie de plantă iarna, scoateți-o la lumină și acordați-i o udare suficientă.

O plantă aromatică utilă

Arpagicul nu servește doar ca ingredient în mâncăruri, ci prin florile sale frumos violete, sferice, formează rapid margini de straturi. Uleiurile eterice puternice, pe care le secretă florile și rădăcinile sale, împiedică atacul făinării la plantele perene înflorite și protejează căpșunii de mucegai. Grădinarii englezi susțin că arpagicul și usturoiul ajută împotriva încrețirii frunzelor de piersic, iar dacă este cultivat în vecinătatea trandafirilor, îi protejează de pătarea neagră. Efecte asemănătoare au și alte specii de usturoi.

Compoziția arpagicului

Arpagicul are o valoare biologică ridicată, conține o cantitate mare de vitamina C, B, caroten, calciu, potasiu, fosfor și fier.

Arpagicul în bucătărie

Arpagicul se potrivește în bucătăria rece: pasta de tartine, maioneze, pe pâine. Și în bucătăria caldă, pentru aromatizarea piureului de cartofi, a ruladelor, a marinadelor cu ierburi pentru carnea la grătar. Nu este potrivit pentru uscare, este mai bine să fie tăiat mărunt și congelat pe porții, decongelat are gust ca proaspăt cules.

S-ar putea să vă intereseze: Menta – specii, cultivare, recoltare și utilizare