Articolul se ocupă de morcovul comun, importanța și cultivarea lui.

Pe scurt: Morcovul se seamănă în soluri ușoare, permeabile, fără pietre, în rânduri la 35 cm distanță, în același loc abia după 4–6 ani. Nu suportă fertilizarea cu gunoi de grajd, la care reacționează prin crăparea și ramificarea rădăcinilor. Soiurile timpurii se seamănă cât mai devreme primăvara, cele pentru depozitare până la mijlocul lui iunie.

Distanța dintre rânduri pe strat35 cm, rânduri duble 45 cm
Lățimea stratului120 – 150 cm
Biloanedistanța 50 – 70 cm, partea de sus lată de 15 cm
Pauza în asolament4 – 6 ani în același loc
Perioada de semănatsoiurile timpurii și furajere cât mai devreme primăvara, pentru depozitare până la mijlocul lui iunie
Fertilizarea cu gunoi de grajdnepotrivită, morcovul se pune în a II-a, mai bine în a III-a trupă

Morcovul comun – Daucus carota

Originea și caracteristicile botanice ale morcovului.

Daucus carota face parte din familia umbelifere (Apiaceae), împreună cu țelina, pătrunjelul, păstârnacul, chimenul, mărarul și altele.

Soiurile cultivate de azi provin dintr-o formă sălbatică, care se întâlnește frecvent și la noi, din abundență, ca buruiană. Morcovul este din punct de vedere botanic o plantă bienală, în primul an formează rădăcina și o rozetă de frunze la sol, în al doilea an tulpina florală, încheiată cu o umbelă. În scopuri horticole îl cultivăm ca plantă anuală, pentru producerea de semințe ca plantă bienală. Partea consumată este rădăcina, de culoare portocalie, dar sunt cunoscute și soiuri albe, galbene și multicolore.

Importanța morcovului ca legumă

Morcovul este îndrăgit și foarte răspândit. Este valoros mai ales pentru conținutul ridicat de provitamina A, vitaminele B1, B2, PP. Conține și o gamă largă de minerale și zaharuri. Se folosește ca legumă proaspătă la prepararea diverselor mâncăruri, dar poate fi prelucrat și prin congelare, înăbușire, uscare și murare. Sugestia noastră este morcovul înăbușit cu carne de porc și cartofi.

Cultivarea morcovului

Morcovul nu are cerințe speciale privind locul, dar pentru dezvoltarea optimă a rădăcinilor are nevoie de soluri mai ușoare, permeabile, calde și fără pietre. De preferat lutoase-nisipoase, nisipo-lutoase, argilo-lutoase cu conținut de humus. În același loc îl semănăm la un interval de 4–6 ani, de altfel ca toate legumele. Morcovul nu suportă fertilizarea cu gunoi de grajd, la care reacționează prin crăpare și ramificare. De aceea îl încadrăm în a II-a sau, mai bine, în a III-a trupă. (Numerotarea trupelor corespunde intervalelor anuale de la fertilizarea terenului cu gunoi de grajd. Terenul ar trebui fertilizat cu gunoi de grajd o dată la 4 ani, în primul an este deci trupa I, în al doilea a II-a etc.) Morcovul are nevoie de suficient calciu în sol pentru o recoltă bună. 

Soiurile de morcov se deosebesc prin durata perioadei de vegetație, forma și, în ultima vreme, și culoarea rădăcinilor. Morcovii scurți au rădăcina mai scurtă, cu vârf bont, și sunt mai fragede. Morcovii târzii sunt mai mari, mai tari, ca să reziste unei manipulări mai puțin delicate. 

Perioada de semănat

Depinde de soiul folosit și de scopul recoltării. Soiurile timpurii și furajere se seamănă cât mai devreme primăvara, de îndată ce starea solului o permite, iar soiurile pentru recolta de toamnă și depozitare se seamănă, în funcție de precocitate, până la mijlocul lui iunie, pentru a evita supracoacerea morcovilor.

Metode de semănat

Pe straturi, a căror lățime este de obicei 120 – 150 cm. Pe straturi se seamănă în rânduri la 35 cm unul de altul sau în rânduri duble, la 45 cm unul de altul.

Pe biloane, care sunt la 50 – 70 cm unul de altul, partea de sus a bilonului fiind lată de 15 cm. Pe un bilon se seamănă într-un rând sau în două rânduri. 

 

Modul de organizare a suprafeței de cultură depinde de tipul de sol de pe teren, de condițiile de umiditate și de scopul pentru care cultivăm morcovul. Pe soluri ușoare folosim metoda pe straturi, iar pe soluri grele alegem biloanele. La morcovul destinat recoltării unor rădăcini mai mici alegem o distanță mai deasă, și invers. 

Pentru grădinarii amatori sunt potrivite benzile de semințe, în care semințele sunt deja așezate la o anumită distanță. O investiție mai mare în semințe economisește timp la rărirea ulterioară (îndepărtarea plantelor din rând astfel încât cele rămase să aibă suficient spațiu pentru dezvoltare).

Desimea semănatului și culturile mixte.

Corespunde mărimii finale dorite a rădăcinilor și germinației semințelor. Desimea plantelor o influențăm prin desimea semănatului și prin rărirea, eventual migăloasă. Morcovul încolțește relativ încet față de alte specii de legume, de aceea grădinarii folosesc metoda culturii mixte.

În acest caz odată cu semănatul morcovului se seamănă în aceleași rânduri ridichi de lună, care încolțesc devreme și ne marchează rândurile, ceea ce este practic la prășit. Ridichile se recoltează apoi când morcovul începe să crească.

Recomandare la final

Morcovul are, ca și alte legume rădăcinoase și cu frunze, capacitatea de a acumula nitrați. Trebuie să ținem cont de asta și să nu fertilizăm morcovul în timpul vegetației, și cu atât mai puțin în perioada îngroșării rădăcinilor. Legumele cu un conținut mare de nitrați pot afecta semnificativ dezvoltarea fătului.

Provitamina A, ca precursor al vitaminei A, la fel ca vitamina A se dizolvă doar în grăsimi. Trebuie să ținem cont de asta și să punem în salata de morcovi puțin ulei, de exemplu de măsline.

S-ar putea să vă intereseze: Broccoli – o legumă bogată în nutrienți

Avem nevoie de acordul dumneavoastră pentru a folosi cookie-uri, astfel încât să vă putem arăta, printre altele, informații legate de interesele dumneavoastră.