Zmeura în grădină

Pe scurt: Zmeura se plantează toamna sau la începutul iernii, superficial la 5-10 cm, cu 40 cm între plante și circa 2 m între rânduri, pe un loc însorit. Rodește pe lăstarii lignificați de doi ani, deci păstrați anual 6-8 lăstari tineri și îndepărtați cei care au fructificat. Fertilizarea se face de trei ori pe an.

Zmeura medicinală

Zmeura nu este doar foarte gustoasă, este și un antioxidant natural și are multe efecte curative. Datorită pigmentului său roșu, se numără printre cei mai puternici antioxidanți în general. De reținut că cu cât zmeura este mai roșie, cu atât conține mai mult din acest pigment și, prin urmare, mai mulți antioxidanți.

Efectele curative se manifestă în special în caz de febră sau inflamație, influențează pozitiv reumatismul, ajută la protejarea sănătății alcoolicilor și fumătorilor și uneori au efecte pozitive și la persoanele afectate de boala Alzheimer. Zmeura reduce nivelul colesterolului din sânge și ajută în caz de anemie și funcționare deficitară a rinichilor. Conține, de asemenea, biotină, așa-numita vitamină a frumuseții, care îmbunătățește calitatea pielii, părului și unghiilor.

Zmeura în bucătărie

Zmeura este probabil cea mai bună proaspătă, dar în această stare rezistă doar câteva ore.

Pentru o păstrare mai îndelungată, poate fi conservată sau, și mai bine, congelată. Astfel puteți avea zmeură la dispoziție în bucătărie pe tot parcursul anului.

Uneori veți găsi în zmeură viermi mici albi. Astfel de fructe este suficient să fie puse într-un bol puțin adânc cu un capac răsturnat și introduse în frigider. Viermii vor ieși și se vor prinde de capac.

Pe lângă consumul de zmeură proaspătă, există o întreagă gamă de rețete excelente pentru deserturi, supe și chiar feluri principale din zmeură. De asemenea, pot fi folosite pentru prepararea diferitelor băuturi - sucuri, siropuri, lichioruri și vin.

Foarte populară a devenit zmeura caldă, uneori numită și "Hot love", adesea servită cu înghețată și frișcă. Acest desert delicios poate fi pregătit relativ simplu și cu siguranță vă va răcori în căldura verii.

Zmeură caldă cu înghețată (2 porții)

Avem nevoie de:

• 200 g de zmeură (proaspătă sau congelată)
• înghețată de vanilie (cantitate după gust, aproximativ 0,5 l)
• zahăr (cristal)
• 50 g de unt
• 100 ml griotă (poate fi omisă)
• suc de lămâie (poate fi omis)

Mod de preparare: Topiți untul într-o tigaie și adăugați zahărul. Lăsăm zahărul să se caramelizeze ușor, amestecând continuu. În zahărul topit adăugăm zmeura și amestecăm foarte atent, pentru ca zmeura să nu se strivească. Putem adăuga și suc proaspăt de lămâie. Când amestecul este fierbinte, adăugăm și griota. Lăsăm să se încălzească puțin și scoatem tigaia de pe foc. Amestecul astfel pregătit îl turnăm peste înghețată și putem decora și cu frișcă, eventual nuci mărunțite sau ciocolată.

Dacă ați dori să gustați zmeura caldă, dar rețeta vi se pare prea complicată, puteți încerca o variantă mai simplă:

Zmeură caldă - versiune simplificată

Avem nevoie de:

• 200 g de zmeură (proaspătă sau congelată)
• 2 linguri de zahăr
• înghețată de vanilie

Mod de preparare: Punem zahărul cu zmeura în cuptorul cu microunde și lăsăm să se încălzească. Amestecăm compoziția cu grijă și turnăm peste înghețata de vanilie.

Zmeura caldă este delicioasă subliniată de aroma de roinița. Dacă aveți posibilitatea, serviți-o cu o ramură sau câteva frunze de roinița.

Cultivarea zmeurei

Zmeurișurile se descurcă aproape peste tot, unde au suficientă lumină. Cel mai bun sol este pământul mediu greu cu conținut ridicat de humus, dar vor crește relativ bine și în alte tipuri de sol, pe care le îmbunătățim prin adăugarea de compost. Lipsa de lumină cauzează o recoltă mai mică de fructe și un gust mai puțin pronunțat, adesea și îngheț iarna. Având în vedere sistemul lor radicular superficial, necesită udare în perioadele de secetă prelungită.

Zmeura se plantează toamna sau la începutul iernii, adică în perioada de repaus vegetativ. Plantăm răsadurile superficial, la o adâncime de aproximativ 5-10 cm. Între plantele individuale din rând menținem o distanță de aproximativ 40 cm, între rânduri în jur de 2 m, în funcție de vigoarea soiului specific.

Zmeurișul are nevoie pentru o creștere corectă de sprijin și suficiente substanțe nutritive.

Sprijinul se asigură prin cultivare lângă un stâlp sau între sârme. Pentru fertilizare folosim îngrășăminte pentru fructe mici sau îngrășăminte speciale destinate exclusiv pentru zmeură. De obicei se fertilizează de trei ori pe an - devreme primăvara, aproximativ la mijlocul lunii mai și după recoltare.

Pentru înmulțire și plantare se pot folosi butași de rădăcină sau de tulpină.

Tăierea zmeurișului

După plantare trebuie să scurtăm lăstarii plantelor la 20 - 40 cm. Lăstarii mai puternici îi scurtăm mai puțin, pe cei mai slabi mai mult. Astfel prevenim rodirea deja în primul an și astfel slăbirea excesivă a plantelor.

În preajma primăverii anului următor selectăm 2-3 lăstari cei mai puternici, pe care îi scurtăm cu aproximativ o cincime și îndepărtăm lăstarii rămași.

În anii următori îndepărtăm lăstarii care au fructificat, care se usucă, respectiv restul celor în exces. Zmeurișul fructifică pe lăstarii lignificați de doi ani, deci este indicat să păstrăm în fiecare an 6-8 lăstari de un an, care vor fructifica anul următor, iar restul să fie îndepărtat.

Există și soiuri remontante (care fructifică de două ori) de zmeură. La acestea efectuăm tăierea fie la începutul iernii, fie în preajma primăverii, eliminând doar vârfurile uscate ale lăstarilor.

Boli ale zmeurului

Uneori puteți găsi pe frunzele zmeurului deformări și bășici care adesea își schimbă culoarea în roz sau roșu. De cele mai multe ori sunt cauzate de insectele săcătoare, în special afidele. În cazul unei infestări mari cu afide sau alte insecte săcătoare, este necesar să protejați tufișurile, deoarece atacul insectelor le slăbește și, în plus, poate transmite multe boli, în special virale. Pentru stropire puteți folosi orice insecticide destinate insectelor săcătoare.

Zmeurii sunt destul de susceptibili la bolile virale, care sunt răspândite în principal de afide. Principalele simptome sunt venele deschise la culoare și petele pe frunze, o creștere mai puțin intensă și o recoltă semnificativ mai mică. Boala nu este tratabilă, singura protecție este prevenirea împotriva afidelor și eliminarea plantelor afectate înainte ca acestea să poată infecta altele. Boala poate fi, de asemenea, evitată cu o probabilitate mai mare prin selectarea soiurilor mai rezistente.

Galerul zmeurului este o insectă dăunătoare care trăiește în interiorul tulpinilor de zmeur. Se găsește la o înălțime de aproximativ 1 m deasupra solului. Larvele creează pe suprafața tulpinilor gale care arată ca niște bășici. Lăstarii afectați înfloresc și fructifică puțin.

Având în vedere că insecta trăiește în interiorul plantei, protecția prin stropire nu este posibilă. De îndată ce detectați prezența galelor, cea mai bună soluție este să îndepărtați cât mai curând tulpinile afectate și să le ardeți. Larvele se află în interiorul lăstarilor din iunie până în primăvară, îndepărtarea ulterioară nu mai are sens.

Dacă vă confruntați cu o mulțime de viermi albi în interiorul zmeurelor, este vorba despre larvele gândacului zmeurului sau al viespii zmeurului. Dacă atacul plantelor are loc în mod regulat, este indicat să tratați muguri cu produsul Decis.

Zmeurul poate fi atacat și de ciuperci și fitoplasme. Dacă produce o cantitate remarcabilă de lăstari slabi care nu înfloresc, este probabil vorba despre una dintre aceste boli. Singura protecție este să săpați și să ardeți o astfel de plantă și să nu cultivați zmeuri în locul ei pentru o perioadă de timp.

Deși există multe boli care pot afecta zmeurul, acest lucru nu se întâmplă prea des. Este important să acordați atenție alegerii soiului de zmeur și amplasamentului corect, eventual să asigurați nutriția sa optimă și de cele mai multe ori este capabil să se apere împotriva bolilor.

Dacă articolul v-a fost de ajutor, nu uitați să îl distribuiți prietenilor dumneavoastră!