Peganum harmala - ruda siriană ameţitoare

Peganum stepei (lat. Peganum harmala) este o plantă perenă din familia Nitrariaceae. Peganum se găsește de la Mediterana, prin Orientul Mijlociu până în Asia Centrală. Extremitatea estică ajunge în Mongolia, Tibet și unele provincii ale Chinei. Crește și în sudul Franței și în Ungaria. Poate fi găsit chiar și în vestul Americii de Nord. În locațiile sale native, peganum stepei crește pe versanți nisipoși și stâncoși, în stepe și deșerturi. Peganum crește de obicei la altitudini de la 400 până la 3600 m altitudine. Peganum atinge o înălțime de la 30 până la 100 cm. Tulpinile acestei plante sunt întinse, ramificate, formând arbușți mici. Frunzele sunt alterne, neregulat segmentate, albicios-pâsloase în tinerețe. Florile galbene-palide cresc individual din axilele frunzelor. Florile individuale au aproximativ 2 – 3 cm în diametru. Fructul peganului sunt capsule cu trei loje care conțin multe semințe mici maro-închis.

În nomenclatura română pentru peganum există multe alternative. Pe lângă denumirea menționată mai sus peganum stepei, se poate întâlni și denumirea alternativă harmala multisectată (de stepă). Denumirile populare pentru această plantă sunt „Ruda siriană", „Trandafirul sirian" sau „haramala".

Legenda femeii rele Harmala

Legenda femeii rele Harmala provine din Siria, unde locuitorii indigeni cred că odată demult, în vremurile când animalele puteau vorbi, trăia o fată virtuoasă pe nume Hamda. Hamda își întreținea pe sine și familia păscând o turmă mică de oi. Mâncarea ei de la pășune o împărțea de obicei săracilor orfani și apoi își potolia foamea mâncând suluri de lână țesută. Din cauza lânii însă i se umflă burta și cumnata ei rea, Harmala, a declarat-o gravidă. Ca tată a indicat un păstor necunoscut. Astfel, Hamda urma să aducă rușine întregii familii. Ca singură soluție pentru păcatul Hamdei văzuse vărsarea sângelui ei. Fratele Hamdei refuza să creadă povestea inventată. Însă soția lui rea era inflexibilă și a plănuit o altă șiretenie. Această șiretenie era un test care trebuia să dovedească sarcina Hamdei. Conform acestuia, femeile gravide sunt neliniștite și merg adesea de la soare la umbră și înapoi. Soțul în cele din urmă a cedat și s-a decis să participe la test. După-amiază s-a așezat la soare și a rugat-o pe Hamda să-i scoată puricii din păr. Ea l-a rugat curând să se mute la umbră și după o clipă înapoi la soare. Datorită acestui comportament ciudat, în cele din urmă a crezut că Hamda era cu adevărat gravidă. În realitate nu era și comportamentul ei ciudat era cauzat de otrava pe care cumața i-o pusese în mâncare. Fratele ei nu știa acest lucru și a început să pregătească împreună cu soția lui moartea Hamdei. Dimineața așadar a luat-o pe Hamda și a dus-o la o fântână uscată, peste care a întins în secret o pătură astfel încât Hamda să nu o vadă. Apoi a invitat-o să se așeze pe pătură și să continue să-i scoată puricii din cap. Hamda, neștiind nimic, a călcat pe pătură și a căzut în fântână. Fratele a mai aruncat după ea un tufiș uscat aprins. Totuși Hamda a supraviețuit căderii în fântână și a fost protejată de foc prin virtutea ei. Din păcate, singură nu putea ieși din fântână. De aceea a rugat o cioară să ducă fratelui ei un colier din mărgele. El a înțeles imediat că Hamda este vie și că el a acționat nedrept. Când se întorcea cu Hamda acasă, deja cunoștea răutatea soției sale. Ca pedeapsă i-a tăiat capul cu sabia și a blestemat-o într-un tufiș atât de respingător încât nici măgarii nu-l pot mânca mai mult decât o îmbucătură. Din soția lui rea s-a făcut un tufiș numit după numele ei Harmala.

Efectele intoxicante ale Peganum harmala

Efectele psihotrope ale harmalei erau cunoscute de foarte multă vreme. Semințele ei erau folosite în medicina tradițională ca un remediu aproape universal. În cantitate mică, harmala poate avea un efect stimulant și terapeutic asupra creierului. Dimpotrivă, în cantitate mare poate fi foarte periculoasă – acționează depresiv asupra sistemului nervos central, poate provoca convulsii sau chiar paralizie însoțită de halucinații puternice. În Egipt este disponibil un ulei din semințe de harmala, care este utilizat ca băutură de dragoste. În Uzbekistan, tulpinile uscate sunt parte obișnuită a caselor lor și servesc în special la fumigarea încăperilor locative. Harmala are de fapt efecte bactericide și insecticide.

Efectele psihoactive ale peganum-ului sunt cauzate de conținutul substanței harmin, care poate provoca halucinații chiar și în doze mici. Halucinațiile provocate de harmin durează, în funcție de cantitatea consumată, între 4 și 24 de ore, efectul maxim manifestându-se de obicei la aproximativ 3 ore după ingerare, în funcție de doză. După dispariția stării de relaxare și a dispoziției vesele, în cazul unei supradoze apar adesea stări foarte neplăcute manifestate prin greață, anxietate, crampe și halucinații. Planta este otrăvitoare, consumul ei poate fi periculos și se cultivă doar ca plantă ornamentală.

Cultivarea Peganum harmala

Harmala poate fi cultivată și în condițiile noastre climatice. Nu este deloc complicat, doar nu trebuie uitat că harmala nu este rezistentă la îngheț și trebuie iernată corect. În exterior, harmala se plantează în sol nisipos, bine drenat. Răsadurile pregătite pot fi plantate în perioada când nu mai există riscul de îngheț la sol și vegetează în exterior până în toamnă, când partea aeriană se usucă. Sub pământ rămân rădăcinile în formă de morcov, care trebuie scoase din sol și depozitate în nisip uscat pentru iernare. Un loc potrivit de iernare este o încăpere rece sau o pivniță. Primăvara, rădăcinile se scot din nisip și se plantează înapoi în strat. Rădăcinile vor încolți și vor continua să crească fără probleme.

Harmala se cultivă din semințe, care au capacitate de germinare de câțiva ani. Semințele pregătite se seamănă pe un substrat umed, bine drenat, iar după semănare este bine să fie ușor apăsate în sol. Semănătoarea se plasează într-un loc luminos, menținându-se umiditate și căldură constantă. Germinarea semințelor este foarte bună, dar plantele tinere sunt foarte sensibile, motiv pentru care nu se recomandă repicarea lor în stadiul tânăr. Este mai bine să semănați semințele mai rar, astfel încât să nu fie necesară transplantarea răsadurilor. Răsadurile crescute se udă foarte prudent. În niciun caz nu trebuie să apară exces de umiditate. Plantele se dezvoltă bine într-un loc luminos, protejat de soarele direct de amiază. Cu cât oferiți plantelor un loc mai cald, cu atât se vor dezvolta mai bine.