Pelargonium zonale roșu

Pelargonium zonale - roșu

Este vorba despre arbuști și plante ierboase din familia Geraniaceae, care au multe forme hibride. Se găsesc în mod natural în regiuni tropicale și subtropicale, în special în Africa de Sud. Pelargonia este utilizată ca floare ornamentală, dar și în cosmetică, sau ca plantă medicinală și colorantă, sau pentru aromatizarea preparatelor culinare. Formează 4 grupe mari de bază. Pelargoniile cu flori mari (P. grandiflorum) sunt caracterizate prin florile lor mari (de la albe, prin roz-roșii, până la aproape negre, dar și multicolore). Au frunze lobate cu margini fin zimțate. Pelargoniile de tip iedera (P. peltatum) provin de la pelargonia scutată și au de asemenea diferite forme cu flori simple sau duble pe pedunculi lungi. Tulpina târâtoare este caracteristică pentru ele. Sunt utilizate pentru înfrumusețarea balcoanelor. Pelargoniile zonale (P. zonale) au frunze frumoase pestrițe și flori. Pelargoniile parfumate conțin în frunze uleiuri eterice, de aceea au un parfum specific puternic. Au frunze verde deschis, adânc lobate și flori mici, de la alb până la violet.

Abundența și persistența înfloririi sunt legendare. Mușcatele atârnătoare sunt potrivite pentru decorarea balcoanelor, ferestrelor și teraselor. Nu sunt pretențioase la cultivare și sunt de asemenea rezistente la dăunători. Înfloresc abundent toată vara până în octombrie.

Cum se cultivă pelargoniile

• Locația trebuie să fie suficient de luminoasă, însorită în perioada de primăvară și vară. În toamna târzie și perioada de iarnă, vom plasa mușcatele într-o cameră mai răcoroasă cu temperatura între 10-15 grade Celsius. Udăm mușcatele zilnic, în special când sunt expuse la soarele zilei. Iarna restrângem udarea, nu fertilizăm deloc plantele și le oferim repaus vegetativ. Primăvara îndepărtăm de la plante părțile moarte și lăstarii slabi. Restul lăstarilor prea lungi îi tăiem la o lungime de 15-25 centimetri.

• Semințele se seamănă de obicei din ianuarie până în februarie. Utilizăm substrat achiziționat destinat semănatului și multiplicării. Semințele se seamănă pe suprafața substratului. Germinează la lumină, prin urmare trebuie să le asigurăm și suficientă lumină. Semănăturile sunt foarte sensibile la menținerea temperaturii adecvate - temperatura ideală este de 20-24°C zi și noapte. Germinează de obicei în 7-14 zile. După germinare, plantele se repichează în ghivece separate. Pelargoniile se plantează afară după 'sfinții de gheață'.

• Este indicat să se utilizeze substraturi speciale pentru pelargonii. În general necesită substrat bogat în nutrienți.

• Este necesară fertilizarea regulată de la sfârșitul primăverii până la începutul toamnei. Cea mai avantajoasă metodă de fertilizare este udarea plantelor cu extract foarte diluat dintr-un compost bun sau îngrășământ de găină. Se pot folosi și îngrășăminte speciale destinate mușcatelor. Aplicăm îngrășământul în fiecare săptămână.

• Mușcatele cultivate din semințe sunt mai rezistente în special la viroze. Virozele se manifestă prin diferite anomalii de formă și culoare ale frunzelor (îngălbenire, pete inelare, deformări) și florilor. Este evidentă o stare generală de nanificare a plantelor. Singura protecție este îndepărtarea imediată a plantelor afectate.

  Edemul frunzelor apare la mușcatele atârnătoare. Cauza este excesul de apă în sol sau umiditatea ridicată a aerului. Se manifestă prin mărirea celulelor de suprafață și formarea unor umflături verzi mici. Protecția este preventivă - asigurarea unei udări echilibrate fără înmuierea substratului.

  Putregaiul bacterial și ofilirea este cea mai gravă boală a mușcatelor. Simptomele se manifestă mai întâi pe frunzele mai vechi sub formă de pete mici uleioase sau translucide, care se măresc treptat, se unesc între ele și se usucă. Frunzele mor treptat de la cele mai vechi în sus. Plantele afectate trebuie lichidate. După îndepărtarea plantelor infectate, cultura se tratează cu preparat Kuprikol 50 0,2% sau Cuprocaffaro. Tratăm de două până la trei ori la interval de șapte zile.

  Putregaiul radicular pythium la mușcate se manifestă prin înnegrirea bazei tulpinii și putrezirea rădăcinilor. Pe tulpini pot apărea pete negru-căfenii. Boala afectează în special butașii plantelor. Butașii bolnavi trebuie îndepărtați în mod continuu. Plantele rămase, sănătoase, le tratăm prin udare cu preparat Polyversum 0,05% (4 l/apă/m²) sau preparat Proplant 0,25% (2-4 l/apă/m²).

  Rugina apare doar la mușcatele zonale. Pe frunze apar mai întâi pete galbene mici, pe părțile inferioare ale acestora se formează depozite ridicate brune de spori, adesea aranjate în cercuri. La atacuri mai puternice, frunzele se usucă și cad. Plantele puternic afectate trebuie lichidate, în cazul atacurilor slabe ajută stropirea cu fungicide cu spectru larg pe bază de sulf sau zinc.