Bandă de semănare ridiche tot anul Lada, 5m

Raphanus sativus - Ridiche

Ridichea este o legumă-rădăcină originară din Japonia. Este caracterizată de gustul său și este ușor de cultivat. Gustul său picant provine din uleiuri de muștar care au efect benefic asupra digestiei. Conțin cantități mari de vitamina C și acid folic. Conțin, de asemenea, calciu, sulf, caroten, potasiu și vitamina B. Ridichile au efect antibacterian, distrug în același timp ciupercile din intestine, mucoase și stomac, reduc colesterolul, eliberează mucusul în caz de tuse, elimină constipația și combat balonarea. În plus, sunt potrivite pentru diete, deoarece conțin o cantitate minimă de grăsime. În bucătărie sunt foarte apreciate. Sunt cele mai bune când sunt consumate proaspete, de exemplu în salate, paste tartinabile.

Cum se cultivă ridichile

• Pentru semănăturile timpurii în sol deschis este indicat să alegem locații însorite, pentru cele de vară mai degrabă umbrite. Udăm ridichile dimineața și seara. Pentru a preveni crăparea bulbilor, este indicat să limităm fluctuațiile umidității solului prin udare. În timpul vegetației curățăm cantoanele de ridichi de buruieni și le săpăm cu atenție.

• Semănătura de primăvară în cantoane o efectuăm imediat ce solul se usucă. Semănăm în rânduri distanțate la 15 – 20 cm și la o adâncime de 1 cm. După răsărire și formarea frunzelor cotiledonare, rărim la 3 – 4 cm.

  Ridichile pot fi precultivate în seră caldă sau inspectorat din februarie. În acest caz, semănăm în rânduri distanțate la aproximativ 10 cm. După răsărire, rărim și plantele.

• Pentru cultivarea ridichilor este potrivit un sol permeabil, de la ușor la mediu greu, lucrat în adâncime, care este bogat în humus și are suficientă umiditate în sol.

• Nu fertilizăm ridichile cu gunoi de grajd. Ar acumula nitrați, care sunt periculoși pentru organismul uman. Nu fertilizăm ridichile în timpul vegetației. Este indicat să le includem ca plantă premergătoare.

• În semănături prea dense există riscul de atac al bolii fungice a gâtului plantulelor cunoscută sub numele de căderea plantulelor. Gâtul atacat se îmbrunește și plantulele mor. Stabilim o semănătură rară și menținem doar o umiditate moderată.

  Udarea neregulată este legată de crăparea bulbilor, care se dezvoltă, de exemplu, în timpul ploilor după o perioadă lungă de secetă.

  Musca verzei, ale cărei larve formează galerii în capetele rădăcinilor, este un dăunător semnificativ al ridichilor. Materialul netesut va împiedica muștele să depună ouă pe gâturile rădăcinilor ridichilor. Din protecția chimică este indicat să folosim Sumithion Super. Udarea regulată previne, de asemenea, atacul gândacilor de pământ, care roade frunzele.

• Recoltăm ridichile după necesitate, când sunt coapte. Maturitatea o recunoaștem după dimensiunea bulbului.