Ridiche Albaster

Raphanus sativus - Alabaster

Această plantă antică este o plantă anuală sau bienală. Crește până la 50 cm. Planta este cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă de diferite forme și culori. Poate fi neagră, albă sau maro. Ridichile conțin în rădăcini mai multă apă, carbohidrați și fibre decât ridichile roșii. Rădăcina este o sursă bogată de magneziu, potasiu, calciu și sulf. Planta are efecte dietetice semnificative și un gust mai iute. Are multe vitamine și stimulează digestia. Uleiurile de muștar conținute în rădăcină au efecte antibacteriene, eliberează stomacul și intestinele de infecții patologice și fungice și elimină diareea și balonarea. Ridichea poate fi consumată crudă în întregime sau poate fi rasă, sărată, stropită cu ulei sau lămâie și lăsată să se odihnească. Este bună și ca garnitură caldă, iar frunzele tinere se prelucrează ca spanacul.

Cum să cultivați ridichi

• Plantele sunt ideale pentru zonele mai reci. Pentru a preveni crăparea rădăcinii, este indicat să limităm fluctuațiile umidității solului prin udare. În timpul vegetației, curățăm patul de grădină de buruieni și îl sapăm cu grijă. Ridichea necesită udare regulată. Solul nu ar trebui să se usuce niciodată. Amplasament însorit.

• Soiurile de primăvară se seamănă în martie și aprilie în pat la distanța de 30×10 cm. Recoltarea se poate face deja la sfârșitul lunii mai.

  Soiurile de vară se seamănă la sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai la distanța de 30×15 cm. Recoltarea este posibilă în iunie sau iulie.

  Soiurile de iarnă se seamănă la distanța de 30×20 cm la sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie. Recoltarea este posibilă la sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie.

  Semințele se seamănă la adâncimea de 2 cm.

• Pentru cultivarea ridichilor este potrivit un sol permeabil, ușor până la mediu greu, lucrat în profunzime, bogat în humus și cu suficientă umiditate în sol.

• Ridichile nu se fertilizează cu gunoi de grajd. Ar acumula nitrați, care sunt periculoși pentru organismul uman. Ridichile nu se fertilizează în timpul vegetației. Este indicat să fie incluse ca plantă premergătoare.

• În semănăturile prea dese există riscul atacului de boală fungică a gâtului plantulelor, cunoscută sub numele de căderea plantelor tinere. Gâtul atacat se îmbrunește și plantulele mor. Semănătura se face rară și se menține doar umiditate moderată.

  Cu udarea neregulată este asociată crăparea bulbilor, care se dezvoltă de exemplu în timpul ploilor după o perioadă mai lungă de secetă.

  Muștele de ridiche, ale căror larve formează galerii în capetele rădăcinilor, sunt un dăunător important al ridichilor. Textilul netesut va împiedica muștele să depună ouă pe gâturile rădăcinilor ridichilor. Din protecția chimică este indicat să se folosească Sumithion Super. Udarea regulată previne de asemenea atacul gândacilor de pământ, care rod frunzele.

• Ridichile se recoltează după necesitate, când sunt coapte. Recoltarea se face în funcție de soi.