Pepene Stellio F1 - semințe de pepene

Cucumis melo - Carribean gold

Forma culturală a pepenelui galben a apărut cu aproximativ o mie de ani înaintea erei noastre, în regiunea Mediteraneană sau în Africa subtropicală. Pepenele galben este o legumă-fruct cucurbitacee. Caracterul de creștere este târâtor sau căţărător. Lăstarii cărnosi ajung la o lungime de 100 - 250 de centimetri. Există multe soiuri de pepene galben. Printre cele mai cunoscute se numără: pepenele zaharat, care este mai aromat, cu miez mai moale și mai ferm și cu un parfum tipic de ananas. Pepenele Charentais cu gustul său dulce și aromat amintește adesea de ananas sau papaya și are un parfum intens, provocator. Galia este deschis la culoare atât în interior, cât și la suprafață. Are o culoare galben deschis și gustul său amintește de nectarine. Pepenele miere are un gust foarte dulce, aromat și foarte armonios. La exterior este galben deschis, iar în interior trece de la verde la galben. Prin încrucișarea pepenelui reticulat și a celui cantaloupe s-a reușit în Israel cultivarea pepenelui Ogen. Datorită gustului său fructat ușor acrisor, este extraordinar de răcoritor și delicios. Tendral este înrudit cu pepenele miere. La gust seamănă foarte mult cu acesta, dar nu are aproape deloc parfum. Ultimul și cel mai cunoscut soi de pepene este pepenele verde. Are o culoare roșie strălucitoare a miezului, semințe negre. Miezul este fragil, are un gust proaspăt, nu prea dulce și un arom discret.

Consumul de pepeni galbeni este benefic pentru sănătate, această legumă întărește și curăță organismul. Fructele conțin 90 până la 95% apă și 3 - 5% zaharuri. Conțin și vitamina C. Fructele sunt foarte sărace în calorii. Au chiar și efecte antisclerotice și antireumatice și influențează circulația sanguină. În orice caz, în primul rând și mai presus de toate au un gust excelent!

Cum să cultivați pepenele galben

• Pentru cultivare este indicat să folosiți textil netesut negru, care acumulează căldură. Necesită o poziție însorită. Udare abundentă, în special în timpul formării fructelor.

• Începem semănatul deja la sfârșitul lunii martie. Semănatul se efectuează în tăvi de semințe sau în ghivece. Într-un ghiveci semănăm 1 - 2 semințe. Temperatura optimă pentru germinare este de 22°C. Substratul este indicat să fie special destinat pentru semănat și înmulțire, îl menținem mereu ușor umed. Ghivecele le plasăm într-un loc luminos. Semințele vor germina în 14 zile. La începutul lunii mai începem întărirea răsadurilor și plasarea pe amplasamentul final. Plantăm la o distanță de aproximativ 1,5 x 1 m. Sau le plantăm clasic în rând, câte 2 răsaduri la o distanță de 30 - 40 cm.

• Solul trebuie să fie permeabil și să aibă o reacție neutră (pH în intervalul 6,5 până la 7,0). Solul trebuie pregătit deja toamna prin săpat sau arat. În sol, primăvara, încorporăm gunoi de grajd sau compost, pentru a nu fi necesară fertilizarea ulterioară.

• Este indicat să folosiți un îngrășământ lichid universal (Cererit, Kristalon - fruct și floare). Când fructele sunt în faza de dezvoltare, aplicăm îngrășământul la fiecare 14 zile. Imediat ce fructele se coc, reducem fertilizarea. Toamna sau primăvara este necesară încorporarea de îngrășământ organic, de exemplu compost sau gunoi bine maturizat.

• Putregaiul negru al fructelor de castravete este o boală periculoasă care atacă aproape toate legumele cucurbitacee. Se manifestă prin brunificarea frunzelor de la marginea lor și înmuierea și ulterior brunificarea lăstarilor. După atacare este necesar să efectuați o pulverizare. Se poate folosi, de exemplu, preparatul foarte eficient Rovral Aqua Flo sau Talent.

  Păianjenul roșu atacă un număr mare de specii de legume. Atacă în special plantele cultivate în sere. Pe frunzele atacate apar pete deschise, mai târziu sunt vizibile pe plante pânzele de păianjen. Împotriva păianjenului roșu acționează, de exemplu, preparatul Talstar, Omite și alte acaricide.

  Plantele sunt atacate și de făinare și afide. Pentru afide folosim preparatul Mospilan. Împotriva făinării alegem fungicide pe bază de cupru.

  Crăparea fructelor este cauzată de aportul neregulat de apă la plantă. Deficiența de magneziu se recunoaște după frunzele deschise la culoare cu nervuri verde închis. Îngălbenirea frunzelor la pepenii galbeni este o manifestare a excesului de apă.

  Plantele sunt atacate și de melci și păsări.

• Primii pepeni pot fi recoltați în jurul mijlocului lunii august. Pepenele copt îl recunoaștem, de exemplu, după ciocănire. La o ciocănire ușoară ar trebui să se audă un sunet gol. Pepenele copt îl recunoaștem cu siguranță după cozoroacul care se usucă și se răsucește.