Myrrhis odorata: cultivare și utilizare a plantei cu aromă de anason

Pe scurt: Myrrhis odorata este o plantă erbacee perenă din familia apiaceelor, înaltă de 60–120 cm, cu un miros pronunțat de anason când este frecată. Se cultivă într-un loc de semiumbră, în sol humifer, mai umed, se înmulțește prin semințe și prin divizarea rizomului, iar într-un loc potrivit se răspândește de bunăvoie prin automultiplicare. Se folosește în bucătărie: frunzele, rădăcina și semințele necoapte sunt comestibile.

Myrrhis odorata se numără printre plantele aromatice mai puțin cunoscute, dar foarte recunoscătoare, pentru colțurile de grădină aflate la semiumbră. Se recunoaște ușor după mirosul pronunțat de anason, pe care îl degajă când se freacă frunzele sau fructele.

Pentru mulți grădinari este o descoperire abia atunci când dau peste plantă la vecini sau într-o grădină botanică și constată că această plantă viguroasă, discretă, cu frunze decupate ca de ferigă, parfumează tot stratul cu un miros proaspăt de anason. Chiar interesul mare pentru denumirea cehă a plantei în motoarele de căutare arată că oamenii mai degrabă dau întâmplător peste plantă și apoi caută ce este de fapt, decât că ar căuta-o intenționat, după nume, de la bun început.

Ce este Myrrhis odorata

Este o plantă perenă robustă, cu rizom cu mai multe capete și tulpină dreaptă, rotundă, ușor striată și goală pe dinăuntru, înaltă de 60 până la 120 cm; cavitatea tulpinii este umplută cu o măduvă albă, aromată. Frunzele sunt lung pețiolate, triunghiulare, de trei până la patru ori penate și verde-aprins, toamna capătă o nuanță ușor violetă. Florile mici, albicioase, sunt dispuse în umbele și înfloresc din mai până în iulie. Fructele coapte sunt vizibil mari, brun-închis, diachene cu coaste ascuțite, lungi de 2 până la 2,5 cm.

În Cehia, planta apare în zilele noastre în mod natural în munții de la frontieră, de exemplu în Krkonoše, Krušné hory sau Orlické hory, pe pajiști, la marginea tufărișurilor și mai ales în luncile montane. Această răspândire este însă secundară: planta s-a extins la noi din cultură, care are tradiție încă din Evul Mediu, când se cultiva ca plantă ornamentală și utilă.

Perioada de plantare și cultivare

Planta se poate înmulți prin semințe sau prin divizarea unui tufiș mai vechi, primăvara sau toamna. Într-un sol potrivit, fertil, crește ușor și de bunăvoie din sămânță. Într-un loc bun se răspândește în plus cu plăcere prin automultiplicare, de altfel tocmai așa s-a extins în timp din cultura istorică în natură, în zonele montane. Țineți seama deci că, fără îndepărtarea regulată a tulpinilor trecute de înflorit, va apărea și în locuri unde nu ați semănat-o inițial.

Dacă înmulțiți planta direct din semințe adunate din grădină, țineți seama că semințele proaspăt recoltate încolțesc mai sigur decât cele păstrate mai mult timp; la această plantă, ca la multe alte plante aromatice din familia apiaceelor, germinația scade repede în timp. Planta formează un rizom puternic, cu mai multe capete, din care, la divizare, se pot obține deodată mai multe bucăți separate. La divizare aveți grijă ca fiecare bucată să aibă suficiente rădăcini proprii și cel puțin un punct de creștere, altfel se reface mai greu după replantare. Bucățile nou plantate udați-le regulat în primul sezon, până când se prind bine în noul loc.

Loc și sol

Plantei îi priește un loc ușor umbrit, de semiumbră, și un sol humifer, mai umed. Sub soare direct și pe vreme uscată nu se simte la fel de bine ca într-un colț mai răcoros și mai umed al grădinii, asemănător condițiilor din luncile montane de unde provine.

Datorită taliei impunătoare și frunzei pronunțate, de tip ferigă, planta se potrivește și ca exemplar solitar la marginea unui gazon mai umbrit sau între arbuști, unde ocupă un spațiu care altfel ar rămâne gol sau năpădit de buruieni. În combinație cu alte plante perene iubitoare de umbră creează un strat cu aspect natural, bogat structurat.

Utilizări: de la bucătărie la akvavit

Planta se cultivă tradițional încă din Evul Mediu ca plantă ornamentală și utilă, iar toate părțile ei își găsesc loc în bucătărie, în faze diferite de coacere. Fructele necoapte, încă verzi, se culeg și se pot usca sau conserva, iar cele coapte, devenite brune, se culeg abia după coacere. Au un gust pronunțat de anason și s-au folosit tradițional și ca îndulcitor natural, deoarece sunt plăcut dulci fără conținut de zahăr. Frunzele se adaugă proaspete în preparate, dându-le un gust dulceag, de anason, la fel ca rădăcina, care se poate pregăti asemănător cu pătrunjelul sau păstârnacul. Semințele se pot mesteca și crude. Aroma de anason a plantei se folosește tradițional și pentru aromatizarea băuturilor spirtoase de tip akvavit, asemănător cu fenicul, chimen sau anason.

Siguranță

Planta aparține familiei apiaceelor, din care, din păcate, fac parte și unele plante foarte toxice, de exemplu cucuta (Conium maculatum) sau cucuta de apă (Cicuta virosa). Dacă ați dori să o culegeți din natură, în loc să o cultivați în grădină, fiți absolut siguri de identificarea corectă; confuzia cu o rudă toxică din aceeași familie poate avea consecințe grave. La orice nesiguranță este mai sigur să vă bazați pe o plantă cultivată în grădină din semințe cunoscute.

Cel mai sigur reper la această plantă este mirosul intens, inconfundabil, de anason când se freacă frunza. Chiar și așa, o plantă care crește sălbatic nu trebuie niciodată identificată sigur doar după miros, mai ales dacă nu aveți suficientă experiență cu speciile asemănătoare din familia apiaceelor. În cazuri incerte este mai sigur să nu culegeți deloc planta.

Întrebări frecvente

Ce este Myrrhis odorata?

O plantă aromată perenă din familia apiaceelor, cu miros pronunțat de anason, cultivată ca plantă ornamentală și condimentară în părțile de semiumbră ale grădinii.

Cum se cultivă Myrrhis odorata?

Prin semințe sau prin divizarea rizomului, primăvara sau toamna, într-un loc de semiumbră, în sol humifer, mai umed. Într-un loc potrivit se răspândește bine și prin automultiplicare și nu necesită îngrijire specială.

La ce se folosește Myrrhis odorata?

Frunzele, rădăcina și semințele sunt comestibile și au un gust dulceag de anason; se folosesc în bucătărie și pentru aromatizarea băuturilor spirtoase precum akvavit, asemănător cu fenicul sau chimen.

Este Myrrhis odorata același lucru cu astilbe?

Nu, sunt plante complet diferite, pe care le puteți confunda ușor doar din cauza denumirilor cehe asemănătoare. Astilbei îi este dedicat un articol separat Astilbe: plantă perenă pentru semiumbră umedă.

Este sigur să culeg Myrrhis odorata din natură?

Doar pentru cunoscătorii de plante. Familia apiaceelor conține și specii foarte toxice, așa că, la nesiguranță, este mai sigur să cultivați planta acasă din semințe sau rizom cunoscute.

Surse

• Wikipedia: Myrrhis odorata – descriere, răspândire și istoria cultivării
• Wikipedia: Myrrhis odorata – cultivare, înmulțire și utilizare culinară

Actualizat: 11. 10. 2026