Coriandru: de unde vine numele și cum se cultivă din semințe

Pe scurt: Coriandrul (Coriandrum sativum) se seamănă direct în răzor din aprilie, la 1–1,5 cm adâncime, în rânduri la 25–30 cm distanță. Iubește locul însorit și solul permeabil; în vara fierbinte și uscată intră rapid în floare. Frunzele se recoltează treptat, semințele abia după uscarea și îngălbenirea completă a umbelelor.

Numele coriandru provine din cuvântul grecesc „koris”, adică ploșniță, după fructele verzi, necoapte, care au un miros neplăcut, „de ploșniță”. După coacere și uscare, fructele miros însă dulceag și citric. În plus, circa o zecime dintre oameni au o diferență determinată genetic în percepția mirosului frunzelor de coriandru, din cauza căreia frunzele proaspete au pentru ei mai degrabă gust de săpun. Este vorba de o trăsătură genetică reală, nu de un moft al gustului.

Semințele pentru semănat le găsiți ca coriandru Aromatic plants sau pe discul de semănat Cerfoi Commun, Tarhon, Coriandru. Uleiul volatil de coriandru este prelucrat și în ulei esențial, despre care scrie articolul Ulei esențial de coriandru: frunze sau semințe?

Istoricul cultivării

Coriandrul se numără printre cele mai vechi condimente cultivate din lume. Descoperirile arheologice de fructe uscate din zona Israelului de astăzi au 6 000 până la 8 000 de ani. În mormântul faraonului egiptean Tutankhamon s-a găsit aproximativ o jumătate de litru de fructe de coriandru și, deoarece în Egipt nu crește sălbatic, trebuie să fi fost o plantă adusă sau cultivată. Îl menționează și papirusul medical egiptean antic Ebers, din jurul anului 1550 înainte de Hristos. Crește sălbatic pe o întindere largă a Orientului Apropiat și a sudului Europei, de aceea locul exact al originii nu este sigur.

Există și soiuri cu fructe mai mici și mai mari. Soiurile cu fructe mai mici din zona temperată conțin mai mult ulei volatil și se potrivesc astfel mai bine pentru semințe și pentru fabricarea uleiului esențial, în timp ce soiurile cu fructe mari din zona tropicală au de obicei mai puțin ulei volatil.

Perioada de semănat și cultivarea

Coriandrul are o rădăcină pivotantă sensibilă și nu suportă bine transplantarea, de aceea se seamănă întotdeauna direct la locul unde va crește. Pentru frunze puteți semăna treptat, din aprilie până în august, la câte două-trei săptămâni, ca să nu vă lipsească frunzele proaspete în răzor sau în jardinieră toată vara. Pentru semințe este suficientă o singură semănătură de primăvară.

Coriandrul iubește locul însorit și solul permeabil, nu prea greu. În vara fierbinte și uscată intră rapid în floare, iar frunzele devin amare, de aceea în cele mai calde luni se potrivește și o semiumbră ușoară sau cultivarea într-un colț mai răcoros al grădinii.

Se dezvoltă bine și într-o jardinieră pe balcon, dacă are cel puțin 20 cm de substrat adânc pentru rădăcina pivotantă. În apartament, pe pervaz, cultivați-l doar în lunile mai reci; într-o cameră supraîncălzită, fără suficientă lumină, scoate rapid tulpini subțiri și slabe.

Udarea, fertilizarea și prevenirea intrării în floare

Udați regulat, dar moderat; excesul de apă nu priește rădăcinilor. Udarea regulată și o semiumbră potrivită vara ajută la amânarea intrării în floare, după care planta își concentrează energia în semințe, iar frunzele nu mai cresc. Nu fertilizați prea mult cu azot; frunzele cresc astfel luxuriant, dar planta înflorește mai repede.

Dacă cultivați coriandrul mai ales pentru frunze, țineți cont că se dezvoltă mai bine pe vremea mai răcoroasă de primăvară și toamnă decât în mijlocul verii. De aceea, semănați mai bine de mai multe ori cantități mai mici decât o singură doză mare deodată, ca să aveți frunze proaspete tot timpul, nu toate înflorite în același moment.

Boli și dăunători

Coriandrul face parte dintre plantele aromatice nepretențioase, cu puține probleme. Într-o cultură umedă și deasă poate apărea făinarea; ajută o distanță suficientă și udarea la rădăcini în loc de stropirea frunzelor. Păduchii de frunze de pe lăstarii tineri se spală cu un jet de apă.

Melcii pot mânca plantulele proaspăt răsărite, imediat după încolțire, mai ales pe vreme umedă de primăvară. Merită să verificați răzorul mai ales seara și să protejați plantele tinere, la scurt timp după răsărire, până se întăresc.

Recoltarea frunzelor și a semințelor, utilizarea în bucătărie

Frunzele se recoltează treptat, cât timp planta este tânără și nu înflorește; au cel mai bun gust proaspete. Au un miros specific, cu o notă proaspătă, ușor de lămâie, și se folosesc mult în bucătăria asiatică, indiană și mexicană.

Lăsați semințele să se coacă pe plantă; se recoltează după îmbrunarea și uscarea completă a umbelelor, de obicei în august sau septembrie. Tulpinile întregi cu umbele se recoltează pe vreme uscată și se lasă să se usuce în continuare cu capul în jos, într-o pungă de hârtie, ca semințele desprinse să nu se risipească. Semințele se folosesc întregi sau măcinate în amestecuri de curry, la murarea legumelor, în pâine, în turta dulce și în produse de mezelărie; o scurtă prăjire într-o tigaie uscată, înainte de măcinare, le accentuează și mai mult parfumul.

Frunzele proaspete sunt o componentă de bază a bucătăriei mexicane, de exemplu în guacamole sau în salsa pico de gallo, a bucătăriei vietnameze, unde se adaugă în supa pho, precum și a bucătăriei indiene și din Orientul Mijlociu, unde semințele măcinate apar, împreună cu alte condimente, și în amestecul dukkah.

Întrebări frecvente

Cum a apărut denumirea de coriandru?

Se derivă din cuvântul grecesc pentru ploșniță, după mirosul neplăcut al fructelor necoapte. După uscare, fructele miros dulceag și citric, cu totul altfel decât planta proaspătă.

De ce are coriandrul pentru mine gust de săpun?

Este o trăsătură determinată genetic; aproximativ o zecime dintre oameni percep aldehidele din frunzele de coriandru diferit și simt în ele un gust de săpun sau de stătut.

De ce înflorește coriandrul repede și frunzele nu mai cresc?

Cel mai des din cauza căldurii, a secetei și a zilelor lungi de vară. Ajută udarea regulată, o semiumbră ușoară vara și semănăturile succesive pe tot parcursul sezonului.

Se poate transplanta coriandrul din răsadnițe?

Cu puțin succes; are o rădăcină pivotantă sensibilă, care se deteriorează ușor la transplantare. Este mai bine să-l semănați direct la locul unde trebuie să crească.

Când se recoltează semințele de coriandru?

Abia când umbelele întregi se îmbrunează și se usucă pe plantă, de obicei în august sau septembrie. Tulpinile recoltate se usucă în continuare cu capul în jos, ca semințele să nu se risipească.

Este coriandrul într-adevăr un condiment atât de vechi?

Da, descoperirile arheologice de fructe de-ale lui din zona Israelului de astăzi au 6 000 până la 8 000 de ani, iar fructe s-au găsit și în mormântul faraonului Tutankhamon, unde le-a adus sau le-a importat, evident, cineva.

Surse

• Wikipedia: Coriandru – descriere, loc și utilizări
• Wikipedia: Coriander – etimologia numelui și genetica percepției gustului

Actualizat: 10. 10. 2026