Buburuza în grădină – ajutor sau dăunător?

Pe scurt: Buburuza cu șapte puncte este un ajutor pentru grădină: adultul consumă pe zi până la 150 de afide, iar o singură larvă în timpul dezvoltării până la 800. Pentru ca ea să rămână în grădină, nu folosiți stropiri chimice. O problemă poate fi doar buburuza asiatică invazivă, care o înlocuiește pe cele autohtone și în apartamente mușcă uneori.

 Buburuza – ajutor sau dăunător?

Buburuza cu șapte puncte (lat.Coccinella septempunctata) – numită și buburuză, este poate cel mai cunoscut gândac. Face parte din familia coccinelidelor (lat. Coccinellidae). Este cea mai cunoscută specie din Europa Centrală, care măsoară 5–9 mm. Se hrănește cu afide de frunze care trăiesc pe flori, legume și plante care cresc sălbatic. Nu apare pe pomi. Buburuza cu șapte puncte este un vânător neobosit de afide și un mare ajutor în nimicirea lor în grădina dumneavoastră.

Coccinelidele – sunt răspândite în întreaga lume. În Europa apar aproximativ 100 de specii, în lume aprox. 4000 de specii. Majoritatea buburuzelor trăiesc în zone subtropicale și tropicale. Căldură are nevoie și buburuza noastră clasică, care se simte mai bine, este mai vioaie, mai rapidă și mai mulțumită când e cald. Pe vreme rece activitatea buburuzei încetinește. Numărul punctelor la buburuze indică specia buburuzei, nu vârsta ei, așa cum se afirmă uneori greșit. Buburuza cu două puncte (lat. Adalia bipunctata) – are două puncte pe elitre, cel mai adesea consumă afide pe arbori și pe soc negru. Buburuza cu zece puncte (lat. Adalia decempunctata) – are elitre maro închis, pe fiecare cinci pete în formă de puncte, apare cel mai des pe pajiști și pe arbori cu frunze căzătoare. Buburuza cu paisprezece puncte (lat. Propylea quattuordecimpunctata) – există în peste o sută de forme și diverse mutații de culoare, are elitre roșii și galbene, punctele sunt dispuse ca pe un șah. Se hrănește cu diferite specii de afide. Buburuza mare (lat. Anatis ocellata) – are 8–10 mm, are elitre galben-roșiatice cu douăzeci de puncte închise cu margine deschisă. Trăiește în special în păduri pe pini, dar și pe arbori din grădini.

Alte specii de buburuze – Buburuza australiană (lat. Rodolia cardinalis) – a fost folosită cu succes pentru consumul cochinelelor de pe citrice încă din anul 1888. Buburuza cu 22 de puncte (lat. Thea vigintiduopunctata) – este un gândăcel colorat lămâiu, cu douăzeci și două de puncte. Această buburuză nu consumă afide, ci făinarea pe arbori, pajiști și în podgorii. Clitostethus arcuatus – este o buburuză maro, păroasă. Pe elitre are două pete închise dispuse paralel, cu margine deschisă. Această buburuză este specializată în consumul de musculițe albe. Neomysia oblongoguttata – este o buburuză de 7–9 mm cu elitre negre, pe care are un număr mai mare de pete gălbui. Se hrănește în principal cu afide de pe conifere. Synharmonia conglobata – este o buburuză de 5 mm, cu elitre roz până la roșii, cu opt pete negre unghiulare. Consumă afide de frunze pe pomii fructiferi și pe plopi. Chilocorus bipustulatus și Chilocorus renipustulatus – ajunge la dimensiunea de 4–6 mm, ambele specii sunt negre lucioase. Gândacii adulți și larvele se hrănesc cu afide de frunze și cu cochinele scut. Scymnus suturalis și Scymnus subvillosus – sunt buburuze maro închis până la negre, păroase. Se hrănesc în principal cu afide care apar pe pini și pe conifere. Stethorus punctillum – este o buburuză mică, de 1,5 mm. Are elitre negre fin păroase, picioare și antene galbene. Trăiește pe pomii fructiferi, se hrănește cu acarieni. Acest mic gândăcel și larvele lui pot consuma până la 100 de acarieni din toate stadiile de dezvoltare pe zi. Este foarte zburător și depune ouă în diferite focare de atac. Acționează excelent împotriva acarienilor pe ardei, pe castraveți, pe roșii, dar și pe specii ornamentale și pomi fructiferi. 

Majoritatea coccinelidelor este utilă pentru cultivator și grădina sa. Primăvara găsim buburuze pe strat, unde consumă afide. Dacă vrem să păstrăm buburuzele, evităm folosirea stropirilor chimice. Buburuza este un nimicitor natural al afidelor de pe plante. Dacă păstrați buburuzele, vă asigurați distrugerea ecologică a acestor dăunători, în armonie cu natura. Buburuzele își depun larvele în apropierea plantelor atacate de afide și cochinele. Astfel larvele ieșite din ou găsesc mai ușor hrană. Majoritatea buburuzelor care trăiesc la noi se hrănesc cu diferite specii de afide de frunze. Unele specii cu musculițe albe și acarieni. Doar un grup restrâns de specii se hrănește cu mucegaiuri și cu hrană de origine animală. Buburuzele pe lângă această hrană consumă și polen.

Buburuza cu paisprezece puncte consumând afide:

Buburuza asiatică – (lat. Harmonia axyridis) – această buburuză este de asemenea un luptător împotriva afidelor, dar nu are în natură dușman natural. Acum s-a răspândit și în Europa. În marile orașe se instalează în ferestrele blocurilor, unde iernează. Această buburuză este o sursă de alergii. Mușcătura ei seamănă cu mușcătura de furnică. Când zboară în apartamente, caută un loc de iernare, dar nu iernează acolo, pentru că în apartamente este cald. Buburuza este astfel mereu activă, li se termină sursa de energie și de grăsime și de aceea mușcă și oamenii. Buburuza obișnuită nu atacă omul și nici mușcătura ei nu se simte. În Marea Britanie este considerată superprădător, pentru limitarea înmulțirii ei excesive se dezvoltă acarieni speciali, care parazitează buburuza și îi reduc astfel fertilitatea. Buburuza asiatică se înmulțește de cinci ori pe an. Este considerată o specie invazivă, care suprimă speciile autohtone. Înmulțirea ei excesivă aduce consecințe ecologice și evolutive

Înmulțirea

Buburuza se înmulțește doar dacă există suficientă hrană. Femela pune astfel mare accent pe dezvoltarea completă și reușită a ouălor. Buburuza depune ouăle pe fața inferioară a frunzelor – este vorba de un grup de până la 400 de ouă ovale, în grupuri mai mici de câte 10–30 de bucăți. Ouăle le depune de obicei în apropierea coloniilor de afide. Speciile care se hrănesc cu cochinele scut depun doar unul până la două ouă sub carapacea protectoare a acestor dăunători. Larvele ies din ouă după șapte până la zece zile. Au corpul alungit, de culoare închisă, și parcurg patru până la cinci stadii de dezvoltare. În această perioadă au nevoie pentru dezvoltare să consume sute de afide. După trei până la șase săptămâni larvele se transformă în pupe pe frunze sau pe trunchiurile copacilor. Pupele sunt ovale și par puțin zbârcite. Sunt colorate în roșu. După patru până la nouă zile ies gândaci galbeni, cu desenul încă nedezvoltat. Dezvoltarea totală a buburuzei durează, în funcție de specie și condiții, una până la trei luni.

Buburuza se comportă în fața prădătorilor ca moartă și cade fără vlagă la pământ. Elimină un lichid galben, care este otrăvitor și neplăcut la gust, de exemplu și pentru păsări. La fel de otrăvitoare sunt și larvele și pupele.

Buburuzele trăiesc doi ani, buburuzele tinere ieșite din pupă iernează, apoi se înmulțesc, iar primăvara sau vara viața lor se încheie.

Cum păstrăm buburuza în grădină?

Este necesar să renunțați la folosirea tuturor mijloacelor chimice. Buburuza are nevoie pentru supraviețuire de afide, pe care altfel le-ați distruge. Buburuza consumă pe zi până la 150 de afide. O singură larvă consumă în timpul dezvoltării până la 800 de afide. Depinde deci de dumneavoastră dacă preferați stropirea chimică sau îi permiteți acestui gândăcel să arate ce poate și să vă protejeze plantele în armonie cu mediul înconjurător.

Vă poate interesa: Conifere