Dudul negru

Pe scurt: Dudul negru (Morus nigra) este un arbore iubitor de căldură, care la noi prosperă doar în cele mai calde regiuni viticole, cu temperatura medie anuală peste 8 °C. Are nevoie de un sol încălzit, permeabil, fără exces de apă, și de mult spațiu, plantați-l la cel puțin 10 m de alte culturi. Fructele trebuie consumate sau prelucrate imediat după recoltare.

Dudul negru

Pomii fructiferi pe care îi cultivăm acum nu îi cultivăm doar pentru ca noi să avem folos de ei în acest moment, ci încercăm să îi păstrăm pentru generațiile viitoare. Există specii de arbori care nu se înmulțesc și nu se cultivă în pepiniere pomicole, deoarece nu au o importanță economică atât de mare, dar totuși le păstrăm respectul și dorim să le conservăm pentru generațiile următoare. Iar unul dintre acești arbori este și dudul, în latină Morus nigra.

Sunt cunoscute trei dintre cele mai răspândite specii de dud, și anume dudul de Trnava (Morus trnaviensis) și dudul alb (Morus alba), care își au originea în China. Acolo sunt cultivați de multe secole. Oferă fructe de culoare crem spre roz, foarte dulci, dar cu gust fad. Cultivarea lor în țara de origine este atestată încă din secolul al XII-lea și s-a răspândit treptat considerabil și în Europa. Iar motivul principal? Frunzele dudului alb au fost singura hrană pentru viermele de mătase. Au fost de aceea indispensabile pentru obținerea mătăsii naturale.

Cea mai răspândită specie de dud cultivată în țările noastre și în condițiile noastre climatice este  dudul negru (Morus nigra). Această specie de dud provine din Iran și Afganistan. În mod tradițional se cultivă în statele sudice ale Europei ca arbore util și ornamental. Deoarece acest arbore este foarte pretențios la căldură și lumină, la noi îi priesc doar cele mai calde regiuni viticole. Poate ajunge la o înălțime de zece până la cincisprezece metri. Arbori valoroși, de peste o sută de ani, de dimensiuni maiestuoase, putem găsi și astăzi în jurul Moraviei de Sud, iar dacă ne uităm la vecinii noștri slovaci, acești arbori se întind generos în jurul orașelor Nitra, Bratislava, Rimavská Sobota și în alte locuri. Prin încrucișarea dudului negru a apărut dudul de Trnava, descris pentru prima dată după al Doilea Război Mondial. Față de dudul negru se remarcă prin mărimea și calitatea fructelor.

Fructele dudului negru

Dudul are un pericarp cărnos, lung de trei până la cinci centimetri. Se cultivă mai ales ca arbore care formează coroane dese. Deoarece dudul negru are frunze mari, coriacee, verde închis, este printre arbori unic și foarte vizibil. Spre deosebire de dudul alb, ale cărui frunze sunt lucioase, dudul negru și cel de Trnava au pe fața inferioară frunzele păroase și mate. Fructele dudului de Trnava se coc treptat, încă de la mijlocul lunii iulie și în august. Fructele prea coapte cad. Sunt de culoare roșu închis până la negru. Sucul de dud pătează foarte intens mâinile și gura. Fructele se recoltează manual sau prin scuturare pe prelate, dar trebuie consumate sau prelucrate imediat. Au un gust răcoritor, plăcut dulce-acrișor, conțin substanțe valoroase și vitamine. Sunt deosebit de potrivite pentru prepararea siropurilor, a vinurilor de fructe și a compoturilor.  

Dudul este sensibil la gerurile de iarnă, dar după îngheț se regenerează foarte bine. Se recomandă altoirea lui la înălțimea coroanei pe un puiet de dud alb, care este mai puțin sensibil la îngheț. În ultimii ani dudii au fost afectați în timpul vegetației în măsură mai mare de omizi. Trebuie însă să ne gândim la cel mai mare obstacol în cultivarea dudilor, iar acela este înmulțirea lor, care este foarte problematică. Metodele clasice de înmulțire directă și indirectă au o reușită foarte scăzută. O speranță ar putea fi înmulțirea în condiții in vitro. Puțini dintre noi știu cum arată de fapt un dud sau cum are gust fructul său, și de aceea ar trebui să-l răspândim mai departe. Cred că merită cu siguranță protecția și atenția noastră.

Cultivarea dudului

Dudul nu este un pom fructifer chiar atât de cunoscut și de aceea nu este atât de răspândit și îndrăgit printre cultivatori și grădinari. Puțini își dau însă seama că dudii se cultivă pe teritoriul nostru de secole întregi. Dovadă nu sunt doar mențiunile scrise, ci mai ales arborii vitali de o sută până la două sute de ani, care trăiesc și astăzi, adesea păstrați ca monumente ale naturii rare și protejate. Dudii sunt arbori înalți și longevivi, care rodesc fructe atractive, cu gust răcoritor și multe utilizări în gospodărie. Se remarcă prin capacitate mare de regenerare, rezistență mare la îngheț și la boli și dăunători. Nu necesită protecție chimică, contribuind astfel semnificativ la crearea unui mediu înconjurător sănătos. Sunt specii vegetale iubitoare de căldură, care s-au aclimatizat în zonele joase și calde, în care au supraviețuit tuturor vitregiilor naturii și ale omului. Sunt regiuni caracterizate printr-o perioadă lungă de vegetație, cu temperaturi medii anuale peste 8 °C, care le oferă condiții climatice ideale de cultivare. Așa a stabilit natura însăși unde dudului îi va merge cel mai bine. În același timp rezultă de aici că nu îi putem planta în zone în care dudul nu a apărut mai înainte.

Dudul înrădăcinează adânc și bogat, datorită căruia își poate asigura apa și nutrienții din straturile mai adânci ale solului, iar asta înseamnă că nu are pretenții deosebite față de condițiile de sol. Cel mai bine le priesc solurile încălzite, suficient de permeabile și călduțe. Nu suportă locurile ude și reci. Cu anii cresc în arbori masivi. De exemplu, dudii de zece până la cincisprezece ani ating deja înălțimea de șase până la opt metri, cu coroane late de trei până la cinci metri. De aici rezultă că dudii îi vom planta în grădini mai mari sau în locuri exterioare, la o distanță de cel puțin zece metri de alte culturi. Locuri potrivite sunt și curțile mai spațioase, dar la o distanță suficientă de vecini și de aleea de acces sau de trotuar, care ar fi murdărite de fructele căzute. Solul de sub dud îl înierbăm, pentru ca fructele căzute să rămână curate. În rest, dudul nu este deosebit de pretențios la cultivare, iar faptul că îl procurăm acasă în grădină ne va răsplăti prin aceea că ne va oferi fructe bogate nu doar în gust, ci și în vitamine și alte substanțe.

Vă poate interesa: Brad