Echinocereus te vor încânta cu înfloriri de lungă durată

Echinocereușii fac parte dintre cactușii relativ ușor de cultivat. Habitatele lor se întind pe o suprafață foarte largă a Americii Centrale. În natură cresc în centrul și estul Mexicului, în statele Tamaulipas și Durango, apoi în statele Sonora, Chihuahua și în toate celelalte state din sud-vestul SUA, de la Texas și California până în Colorado, Utah și Nevada. Datorită magazinului nostru online, puteți cultiva și dumneavoastră aceste frumuseți din America Centrală.

Echinocereușii

Echinocereușii aparțin familiei cactaceelor (lat. Cactaceae). Echinocereușii pot fi cactuși cu creștere solitară sau abundent ramificați, târâtori sau erecti, care de cele mai multe ori sunt puternic spinoși. Florile sunt în general mari, în diferite nuanțe de culoare. Cel mai frecvent întâlnim flori roz, roșii, violacee, mai rar albe, galbene și verzui. O calitate prețioasă a florilor de echinocereus este durabilitatea lor relativ lungă. Florile rezistă înflorite mai mult de o săptămână.

Cultivatorii împart echinocereușii în așa-numiții „verzi", care produc abundent lăstari și formează tufișuri. Plantele individuale ating maximum 3 cm în diametru. Al doilea grup sunt așa-numiții echinocereuși „pectinați", care au un corp mai robust, iar spinii lor sunt dispuși în formă de pieptene. Spinii reprezintă marea lor podoabă, deoarece sunt adesea multicolori.

Cele mai cunoscute specii de echinocereuși

Printre cei mai cunoscuți echinocereuși se numără echinocereus rubrispinus, echinocereus chloranthus și echinocereus viridiflorus.

Echinocereus rubrispinus

Echinocereus rubrispinus are o creștere columnară, poate atinge o înălțime de aproximativ 18 cm și o lățime de circa 5 cm. Acest cactus crește solitar, lăstarii apar foarte rar la el. Spinozitatea acestui echinocereus reprezintă mândria sa, în special plantele mai tinere se mândresc cu spini roșii intens. Vârful frumuseții îl atinge echinocereus rubrispinus în perioada înfloririi. Florile sale sunt mari, roșu-purpuriu deschis, cu gâtul cremos și stigmatul verde. Patria echinocereus rubrispinus este vestul statului mexican Chihuahua. Aici, acest cactus crește în terenul inaccesibil al munților Sierra Obscura. Echinocereușii rubrispinus au fost descoperiți în habitat de Alfred Lau și chiar la descoperire a știut că este vorba despre o noutate care va fi foarte apreciată de cultivatori pentru aspectul său atractiv. Astăzi este popular printre cultivatori și formează o dominantă expresivă a colecției. Acest echinocereus este bine să fie cultivat într-un substrat permeabil, să i se ofere o iernat răcoros și luminos. Peste vară necesită suficientă apă și aer proaspăt.

Echinocereus chloranthus var. cylindricus

Echinocereus chloranthus var. cylindricus aparține speciilor mai mici de echinocereus cu tulpină cilindrică. Tulpinile cresc individual, ocazional apar și câțiva lăstari laterali. Echinocereus chloranthus poate atinge o înălțime de până la 20 cm și un diametru de până la 7 cm. Spinii acestor plante sunt foarte variabili, depinzând de locația specifică de origine. Florile cresc aproximativ la mijlocul corpului acestui cactus. Culoarea lor este la fel de variabilă ca și spinii. Florile pot fi de la galben-verzui până la maro. Echinocereus chloranthus crește în zone situate la altitudine mare în sud-vestul SUA, în statele Texas și New Mexico. Aceste zone sunt reci, astfel că acești cactuși suportă în condițiile noastre climatice și iernarea în exterior. Este însă necesar să li se asigure un loc de iernare cât mai uscat.

Echinocereus viridiflorus

Echinocereus viridiflorus are un port ușor columnar. Crește de obicei în tufe, unii indivizi însă cresc și izolat. Acest echinocereus atinge o înălțime de până la 15 cm și un diametru al tulpinii de aproximativ 6 cm. Spinii sunt, la fel ca la specia anterioară, foarte variabili și depind de locul specific de origine. Spinii sunt de obicei apropiați de tulpină, răspândiți regulat în formă de pânză de păianjen în jurul areolei. Florile cresc aproximativ la mijlocul corpului cactusului, sunt de culoare verzuie sau galben-verzuie. Echinocereus viridiflorus este cel mai nordic echinocereus. Se găsește în multe state din sud-vestul și centrul-vestul SUA. Acestea sunt New Mexico, Texas, Dakota, Kansas, Oklahoma, Colorado și Wyoming. Habitatele se află pe terenuri iarboase sau la umbra pădurilor montane. Echinocereușii provenind din zone mai reci suportă și iernarea la temperaturi sub punctul de îngheț. În această perioadă însă trebuie să fie în condiții complet uscate și țesuturile trebuie să fie bine coapte. Și această specie de echinocereus este foarte populară printre cultivatori. Cu cultivarea sa însă nu vor avea probleme nici cultivatorii începători.

Cultivarea echinocereușilor

Cultivarea majorității speciilor de echinocereus nu este complicată. Pentru ca cactușii dumneavoastră să înflorească, este important să respectați ritmul lor natural cu alternarea perioadei de vegetație estivală și perioadei de repaus hibernal. La echinocereuși acest lucru este dublu important. În perioada estivală, oferiți echinocereușilor multă soare, apă, căldură și aer. Nu vor refuza nici pulverizările frecvente în zilele călduroase. Prin pulverizare veți stimula creșterea lor și, în plus, veți reduce probabilitatea atacului dăunătorului numit păianjen roșu. Toamna, mutați echinocereușii într-o încăpere rece și luminoasă. Temperatura optimă este de aproximativ 5 °C. Mențineți cactușii în aceste condiții în uscare completă. La rece vor rezista fără probleme toată iarna fără nicio picătură de apă. La iernare în căldură și umezeală, plantele s-ar putea alungi (ar forma un vârf îngust și deschis la culoare, neestetic) și la udare excesivă chiar putrezirea întregii plante, ceea ce ar fi o mare pagubă în cazul echinocereușilor. Iernarea echinocereusului chloranthus este specifică, deoarece suportă chiar și iernarea în aer liber. Această specie de echinocereus poate fi astfel cultivată în exterior pe tot parcursul anului. Plantați-l într-un substrat permeabil, astfel încât apa să nu stagneze la rădăcini. Orientați amplasamentul spre sud, pentru ca echinocereușii să aibă suficient soare vara. Înainte de iarnă, construiți un acoperiș deasupra echinocereusului, pentru ca apa să nu ajungă la rădăcini. Când acest echinocereus este suficient de uscat, suportă fără probleme chiar și îngheț puternic. Lovitura literalmente mortală în iarnă poate fi dezghețul, când apa din zăpada care se topește ajunge la rădăcini, cactusul „bea" și apoi vin îngheț mai puternice. Cactusul „îmbibat" este foarte vulnerabil și poate îngheța sau putrezii ușor. Dacă aveți o seră neîncălzită, aceasta poate deveni locul ideal de iernare tocmai pentru echinocereus chloranthus. Nu ezitați și procurați-vă semințe de acești echinocereuși, pentru a vă bucura de frumusețea spinilor lor și mai ales de florile mari care înfloresc mult timp.