Eucalipt aromatic din semințe

Pe scurt: Semințele de eucalipt se seamănă pe suprafața unui substrat permeabil, fără a fi acoperite, pentru că au nevoie de lumină. La 20-25 °C primele răsaduri apar în 7-21 de zile. Transplantați-le când au 2-3 perechi de frunze adevărate și asigurați lumină abundentă, fără soare direct.

Eucaliptul, cunoscut și sub numele de eucalipt comun (lat. Eucalyptus globulus), aparține familiei Myrtaceae. Patria acestor copaci este Australia, Malaezia, Indonezia și Papua Noua Guinee. Totuși, s-a reușit aclimatizarea și în multe țări este cultivat în mod obișnuit. În perioada cretacică și în terțiar se găsea și pe teritoriul nostru. Mărturie stau amprentele de frunze și fructe în depozitele din această perioadă. Astăzi, copacii maturi pot fi văzuți la noi doar în grădinile botanice. Genul eucalipt numără peste 700 de specii. Toți reprezentanții se caracterizează printr-o creștere foarte rapidă, care în natură poate fi chiar de câțiva metri pe an. Cei mai înalți indivizi pot ajunge la înălțimi de până la 100 de metri. În grupul celor mai înalți eucaliți se numără Eucalyptus obliqua, Eucalyptus delegatensis, Eucalyptus diversicolor, Eucalyptus nitens, Eucalyptus globulus și Eucalyptus viminalis. Câțiva eucaliți se numără chiar printre cei mai înalți copaci din lume. Creșterea rapidă și, implicit, consumul mare de apă este utilizat în patria lor pentru drenarea mlaștinilor și bălților, prevenind astfel înmulțirea țânțarilor și transmiterea ulterioară a malariei. În special în perioadele de inundații, această proprietate a eucalipților este foarte apreciată.

Eucalipții sunt în general copaci puternici cu trunchi neted, a căror scoarță se exfoliază ocazional. Aspectul scoarței se schimbă odată cu vârsta plantei. Treptat se modifică lungimea fibrelor scoarței, gradul de zbârcire, grosimea, duritatea și culoarea. Toți eucalipții maturi adaugă anual un nou strat de scoarță. Suprafața scoarței poate fi mată, lucioasă sau satinată, de culoare albă, crem, cenușie, verde sau aramie. Merită atenție și frunzele eucaliptului, acestea fiind dimorfice. Pe lăstarii tineri cresc frunze sesile, opuse, de culoare verde deschis, în timp ce frunzele lăstarilor mai vechi sunt alterne, peciolate, arcuite în formă de seceră, lungi de până la 30 cm. Limburile lor sunt înclinate vertical astfel încât să capteze cât mai puține raze solare. Pădurile de eucalipt, denumite în Australia mallee scrub (scrub = tufăriș), sunt prin urmare foarte luminoase, cu umbră redusă. Astfel, planta se protejează împotriva evaporării excesive a apei. Florile cresc la axila frunzelor, sepalele și petalele sunt concrescute într-un opercul care cade la înflorire, rămânând pe plantă doar staminele, care sunt în număr considerabil. Tocmai floarea a devenit inspirație pentru denumirea grecească din care derivă numele eucaliptus. Numele este compus din cuvintele "eu" și "kalyptos", traduse ca bine acoperit. Bine acoperite sunt în acest caz staminele florilor. Fructul este o capsulă lemnoasă de formă conică. Fiecare dintre ele conține multe semințe.

Eucalyptus este unul dintre cele trei genuri similare care sunt în mod obișnuit clasificate drept eucalipt. Celelalte două sunt Corymbia și Angophora. Mulți eucalipți sunt denumiți arbori de gumă, deoarece după deteriorarea scoarței, din rană se scurge o cantitate mare de sevă. Eucalyptul este cunoscut și sub sinonimele aromadendron, eucalypton, eudesmia și symphyomyrtus.

În condiții de casă, se cultivă cel mai frecvent trei specii de eucalipt care nu ating dimensiuni prea mari (cu ciupire regulată). Aceste specii sunt Eucalyptus gunnii, Eucalyptus citriodora și Eucalyptus globulus.

Eucalyptus globulus este cunoscut și sub denumirea de eucalipt cu fructe rotunde. Această specie de eucalipt este printre cele mai cunoscute. Cultivarele sale, nepretențioase la cultură, sunt cultivate pentru uleiurile lor aromatice esențiale. Frunzele sunt mai mari, rotunde, ceroase și miros a parfumul tipic de eucalipt. Eucalyptus gunnii provine din Tasmania. Este de statură mai degrabă mică până la medie, frunzele sunt mai înguste și ovale. Eucalyptus gunnii înflorește la mijlocul verii. Acest eucalipt este, comparativ cu altele, destul de rezistent la frig - poate rezista și la temperaturi de -13 °C, pe termen scurt chiar până la -20 °C. În prezent se cultivă mai degrabă în scopuri decorative și pentru parfumarea aerului din interior. Eucalyptus gunnii poate fi cultivat și în zone nisipoase cu sol relativ umed. Ultima specie frecvent cultivată este Eucalyptus citriodora, denumit alternativ eucalipt lămâie sau eucalipt citronat. Această specie conține cantități mari de uleiuri esențiale de eucalipt (citral și citronelol), care se eliberează chiar și la o atingere ușoară sau la o adiere de vânt. În jurul plantei se răspândește apoi un parfum intens de lămâie. Eucaliptul lămâie este potrivit în special pentru apartamente, unde plantele mai crescute creează un microclimat care ajută la umidificarea aerului și acționează antiseptic. Eucaliptul lămâie îi ajută pe astmatici să-și îmbunătățească starea de sănătate. Semințele germinează ușor și îngrijirea plantei nu este altfel deosebit de complicată. În condiții optimale, arborele ar putea crește până la o înălțime de aproximativ 50 de metri, ceea ce cu mare probabilitate nu se va întâmpla dacă veți ciupi în mod regulat lăstarii tineri. Un mare avantaj al acestui eucalipt este că parfumul său de lămâie respinge în mod semnificativ insectele.

Sfat: Uleiul de eucalipt este potrivit pentru inhalare, baie sau masaj.

Cultivarea eucaliptului

Eucaliptusul se cultivează în condițiile noastre exclusiv în interior. Deși unele specii sunt rezistente la ger, cel mai probabil nu ar supraviețui unei ierni prelungite. Cu toate acestea, în timpul verii planta poate fi mutată afară fără probleme. Iarna, când lumina este insuficientă, este mai potrivit să plasați planta într-o cameră rece pentru a preveni creșterea excesivă. Se produce o încetinire a creșterii și, implicit, un consum mai mic de apă, motiv pentru care iarna trebuie să udați planta foarte precaut, mai degrabă atunci când se observă o ușoară ofilire a frunzelor superioare. În timpul verii, plantelor le place o poziție luminoasă. Într-un astfel de loc, trebuie însă să țineți cont de un consum mai mare de apă. Nu expuneți plantele tinere la soare direct, deoarece le-ar putea deteriora. Plantele trebuie ciuntite regulat, ceea ce previne creșterea excesivă și favorizează ramificarea. La transplantarea eucaliptului nu trebuie să deteriorați rădăcinile, planta este foarte sensibilă la acest lucru. Datorită conținutului ridicat de uleiuri esențiale, eucaliptusul nu este de obicei atacat de dăunători - mai degrabă îi respinge. Substratul pentru cultivare trebuie să fie permeabil, argilos-nisipos, care poate fi pregătit prin amestecarea pământului obișnuit, nisipului și turbei. Plantele noi pot fi obținute cu ajutorul semințelor sau prin butășire, care este însă foarte complicată. Semințele se seamănă cel mai bine de la primăvară până la toamnă la o distanță de aproximativ 5 cm. Din semințe vor răsări plantele tinere după aproximativ o săptămână până la o lună, în funcție de calitatea solului și de temperatură. Semințele sunt foarte mici, motiv pentru care le veți semăna pe suprafața substratului și le veți presa ușor. După germinare, udați regulat substratul, plantulele necesită un climat cald și umed. Cea mai bună germinare se obține la temperaturi peste 20 °C. Transplantați plantulele tinere doar când ating o înălțime de aproximativ 15 cm. În anii următori, transplantați plantele tinere întotdeauna primăvara, pe cele mai vechi este suficient să le transplantați o dată la 2-3 ani. La mutarea plantei între poziția de vară și cea de iarnă se întâmplă adesea ca, în ciuda respectării tehnicilor de cultivare, planta să înceapă să se usuce și să-și piardă frunzele. Acest lucru însă nu este de obicei o problemă. Primăvara tăiați crengile uscate, în curând vor începe să apară lăstari noi. Până la sfârșitul lunii iunie, planta ar trebui să aibă din nou un aspect reprezentativ datorită creșterii sale rapide.

Utilizarea eucaliptului

Eucaliptul are efecte pozitive datorită conținutului de uleiuri esențiale, în special asupra sistemului respirator. Sub formă de preparat pe bază de plante, este utilizat pentru tratarea inflamației bronhiilor, sinusurilor paranazale, tusei sau răcelii. Este benefic pentru astmatici. Conține și o cantitate mare de cineol, care este utilizat în medicină și cosmetică ca dezinfectant. Eucaliptul se adaugă în unguente pentru durerile reumatice sau frunzele sale se macerează timp de 2-3 luni în alcool, iar lichidul obținut se aplică pe zonele afectate de reumatism. La scurt timp după aplicare, durerea musculară și reumatică se diminuează. Eucaliptul are efecte antiseptice, stimulează circulația sanguină în piele, acționează împotriva durerilor de cap și sprijină procesele de vindecare. Uleiul esențial de eucalipt este utilizat și în fabricarea parfumurilor și a diferitelor uleiuri esențiale. Pentru parfumarea locuinței și pentru revigorare, puteți cumpăra lumânări de ceai cu aromă de eucalipt. Dulapurile pot primi o aromă plăcută prin introducerea lăstarilor uscați în exces. Inhalarea vaporilor din uleiul de eucalipt are efecte benefice și asupra psihicului, poate ajuta să suprime crizele de anxietate, frica panică și acționează antidepresiv. Eliberează nu doar blocajele psihice, dar elimină și epuizarea fizică. Uleiul de eucalipt este excelent și pentru masajul coloanei cervicale blocate. Induce senzații plăcute. Crema din eucalipt ajută la relaxarea gambelor obositite. Veterinarii folosesc uleiul de eucalipt ca medicament pentru cai când fac gripă și îl prescriu câinilor ca dezinfectant împotriva bolii Carré.

Uleiul esențial de eucalipt nu trebuie luat intern (nu sunteți coala), deoarece poate provoca intoxicație, care se manifestă prin vărsături, amețeli, dureri de stomac, dureri musculare și pupile contractate. La utilizare externă nu au fost demonstrate efecte adverse ale eucaliptului, totuși nu ar trebui folosit în perioada sarcinii și alăptării.

Lucruri pe care poate nu le știați despre eucalipt...

• Frunzele sale sunt o delicatesă foarte apreciată de coala și oposumi.
• În Australia, eucalipții formează până la 95% din pădurile locale.
• Lemnul său nu este de calitate foarte bună, fiind utilizat pentru fabricarea hârtiei.
• În țara sa de origine este important pentru producția de miere.
• Sunt întotdeauna copaci verzi.
• Eucalipții au în Australia o scoarță atât de rezistentă încât pot rezista chiar și focului.
• Eucalyptus pauciflora poate supraviețui la temperaturi de până la -20°C.
• Lemnul de eucalipt este utilizat pentru fabricarea digeridoo-ului, un instrument tradițional australian de suflat.
• Eucalipții pot fi folosiți pentru producerea de coloranți, în special pentru mătase și lână.