Astragal dulce (Astragalus glycyphyllos): cultivare, loc potrivit, răspândire

Cultivarea astragalului dulce – substrat bogat în humus, semiumbră, udare moderată

Pe scurt: Astragalul dulce (Astragalus glycyphyllos) este o plantă perenă înaltă de 60–150 cm din familia Fabaceae. Se dezvoltă bine pe un substrat bogat în humus, moderat umed și mai adânc, în semiumbră, la o udare moderată. Înflorește din mai până în august. Partea aeriană înflorită se recoltează vara, iar rădăcina primăvara sau toamna.

Înălțimea plantei	60–150 cm
Perioada de înflorire	mai până în august
Lungimea corolei	12–14 mm
Recoltarea părții aeriene	vara, în timpul înfloririi
Recoltarea rădăcinii	primăvara sau toamna
Loc potrivit și sol	semiumbră, sol bogat în humus, moderat umed, mai adânc

Astragalul dulce este o plantă perenă care ajunge la 60–150 cm înălțime. Tulpina este ascendentă până la agățătoare, culcată, ramificată, glabră sau cu peri adpresați. Frunzele sunt ovate, eliptice până la rotunde, cu pețiol scurt și rotunjite la vârf. Florile cresc în raceme dese, caliciul este campanulat, colorat galben-alb. Corola, lungă de 12–14 mm, are culoare alb-gălbuie și mai târziu se înnegrește. Fructul este o păstaie liniară, curbată în formă de seceră.

Înflorește din mai până în august.

Răspândire

Se găsește de obicei la marginea pădurilor, în luminișuri, în livezi vechi, pe terenuri lăsate necultivate, în cariere, pe rambleuri și în locuri similare. Îi priește un sol moderat umed, mai adânc, pe diferite substraturi. În Cehia crește frecvent mai ales în regiunile mai calde.

Utilizare

Se folosește partea aeriană înflorită (vara), iar rădăcina (primăvara sau toamna) se folosea în tradiția populară. Nu promitem niciun efect. Utilizarea internă nu se recomandă fără consultarea unui specialist.

Nu trebuie depășită doza recomandată.

Face parte din familia Fabaceae.

Ar putea să vă intereseze: Anchusa