Duglasul – ce nu știați despre el

Pe scurt: Duglasul (Pseudotsuga menziesii) este, după sequoia veșnic verde, al doilea cel mai înalt copac din lume – în natură ajunge la 100 m, în condițiile cehe la circa 40 m. Crește de circa 3 ori mai repede decât molidul, suportă seceta mai îndelungată, dar nu suportă excesul de apă. Semințele se seamănă primăvara după 14 zile de stratificare la rece.

Duglasul – ce nu știați despre el

Trendul coniferelor în grădină continuă. Nu ați ales nici chiparosul de vară anual, nici metasequoia chinezească decorativă, longevivă, cu frunze căzătoare? Uitați-vă la duglas. Duglasul (lat. Pseudotsuga menziesii) – este un conifer din genul Pseudotsuga, care se cultivă în Europa din 1827, când a fost adus din America în Scoția (de botanistul scoțian Douglas, după care este numit), de unde a fost răspândit rapid în toată Europa. Deși duglasul este comparat cel mai des cu molidul și bradul, aparține familiei pinaceelor (lat. Pinaceae). Inițial duglasul era răspândit în America, de la America de Nord, prin Canada, până în California . Îl găsim în munții Santa Cruz, în Sierra Nevada și în Klamath Mountains. Duglasul este numit „regele pădurilor de pe coasta Pacificului a SUA". Duglasului îi priește în câmpii, pe coastă și în munți până la altitudinea de circa 1800 m. Duglasul este un arbore veșnic verde. Este un conifer asemănător bradului și molidului. Are însă un aspect mai fin. Face parte dintre coniferele cu creștere rapidă. Crește de 3 ori mai repede decât molidul. Duglasul este al doilea cel mai înalt copac din lume după sequoia veșnic verde. Are un trunchi drept, puternic și ramuri care cresc aproape orizontal, formând o coroană moale, conică, uniformă. 

Duglasul – cum îl recunoaștem

Copacii au o rădăcină lungă, pivotantă, care în solul puțin adânc este bogat ramificată. În ciuda înălțimii, copacii sunt bine ancorați în sol și nu suferă de doborâturi de vânt. Trunchiul duglasului este puternic decorativ. În tinerețe îl acoperă o scoarță netedă, verde-cenușie, cu vezicule rășinoase. La bătrânețe scoarța devine roșu-brună, crăpată, cu vene ca de plută. Aceste excrescențe ca de plută din scoarță ajută copacii să supraviețuiască incendiilor de pădure. Duglasul este o specie lemnoasă care aproape nu poate fi aprinsă. Duglasul îl recunoaștem mai departe după mirosul specific al acelor. Zdrobite în mână miros plăcut a lămâie. Aceste ace rămân pe ramură circa 4–8 ani. La umbră acele cresc în două rânduri. În locuri însorite acele sunt turtite, moi, lungi până la 3,5 cm. Conurile duglasului sunt ferme, nu se dezintegrează. Atârnă în jos și au formă zveltă. Sunt formate din solzi bracteali trilobați care se suprapun. Conurile masculine sunt galben-roșiatice, cresc pe partea inferioară a lăstarilor, iar cele feminine sunt brun-roșiatice, lungi de 4–7 cm, și se transformă în conuri atârnând în jos. Semințele din con au circa 6 mm, sunt lucioase, cu aripă lungă. Pe copac conurile apar după circa 30 de ani.

Duglasul – cultivare

Duglasului îi priește la plantare o umbrire potrivită, care ajută puietul tânăr să se dezvolte. La vârste mai înaintate este mai potrivit un loc însorit. Duglasul este un copac mai degrabă de coastă, deci îi priește o umiditate mai mare a aerului. Se poate întâmpla ca în condițiile noastre, în lunile de iarnă, copacul să înghețe, dar se regenerează foarte bine. Se regenerează foarte bine și după rosătura vânatului. Spre deosebire de brazi și molizi, nu îl deranjează seceta mai îndelungată. Nu suportă însă excesul de apă. Duglasului îi priește cel mai mult solul fertil, adânc, lutos. Prosperă însă și în soluri mai grele sau pietroase. Dacă plantați duglasul în sol argilos sau în sol greu și sărac în substanțe nutritive, se poate întâmpla să crească prost și să rămână pipernicit.

Semințele de duglas le semănăm primăvara direct pe strat. Duglasul îl putem cultiva și pentru modelare ca bonsai sau ca conifer în ghiveci. Îl modelăm doar primăvara, când ramurile sunt pline de sevă și nu se rup. Ramurile le înfășurăm cu sârmă și le așezăm în poziție orizontală, perpendiculară pe trunchiul copacului. Semințele de duglas înainte de plantare le stratificăm timp de 14 zile la rece (frigider) la temperatura de 3–5 °C.

Duglasul suportă bine repicarea chiar și la vârstă mai înaintată, spre deosebire de alte conifere. Duglasului, dimpotrivă, nu îi priește întinerirea și tăierea ramurilor. Tăierea efectuați-o doar în cazuri extreme.

Duglasul – curiozități

Duglasul este cea mai importantă specie lemnoasă americană din punct de vedere economic. De aceea duglasul este cea mai utilă specie lemnoasă importată în Europa și în Cehia. În pădurile noastre este reprezentat pe 3800 ha, ceea ce înseamnă o pondere de 0,1 % din copacii conifere care cresc. Duglasul conține lemn de duramen foarte valoros. Se prelucrează în industria mobilei. Și pentru fabricarea parchetului, teraselor și a plăcilor de placare. Are un desen al lemnului foarte decorativ și de bun gust. Prin proprietăți este cel mai asemănător cu lemnul de zadă.

Duglasul se potrivește pentru plantare în parcuri. Ca solitar sau în plantații de grup. Este potrivit pentru mediul urban, mai uscat. Este mai adaptabil decât molizii și brazii. Dar este și mai întins. În zilele noastre este și o specie importantă forestieră și de amenajare a grădinilor.

Uleiurile esențiale ale duglasului se folosesc în aromaterapie. Se folosesc și la fabricarea coloranților și a îngrășămintelor. Părți ale duglasului pot fi folosite ca înlocuitor de ceai sau cafea, și ca mirodenie.

Cel mai vechi copac doborât avea 1400 de inele anuale. În natură ajunge duglasul la înălțimea de 100 m. În Republica Cehă duglasul ajunge la înălțimea de 40 m. Cel mai vechi duglas ceh are 50 m înălțime și vârsta de 160 de ani. Cine iubește drumețiile poate merge să vadă cei mai vechi duglași plantați în Valea Bunicii, unde cresc lângă Podul Roșu aproximativ din anul 1870. Se găsește, printre altele, și în parcul castelului din Sychrov, în parcul din Chudenice și în natură – în pădurea Baldec.

Autor: Hana Michalíková

V-ar putea interesa: Ienupărul