Pe scurt: Coniferele sunt plante gimnosperme, al căror nume înseamnă „purtătoare de conuri”. Originea lor se întoarce în Carbonifer, în Paleozoic, iar cea mai mare răspândire au atins-o în Cretacic. Se împart în patru ordine: Ginkgoales, Cycadales, Pinales și Gnetales. În mare parte sunt specii lemnoase dioice, care suportă bine seceta și lipsa de umiditate.
| Încadrare | clasa plantelor gimnosperme, denumirea de conifere („purtătoare de conuri”) |
|---|---|
| Origine | Paleozoic, perioada geologică Carbonifer |
| Apogeul răspândirii | perioada Cretacicului |
| Numărul ordinelor | 4 – Ginkgoales, Cycadales, Pinales, Gnetales |
| Tipul plantelor | în mare parte dioice, arbori, arbuști și liane cu frunziș persistent |
| Polenizarea | prin vânt sau insecte, polenul trece de la conurile masculine la cele feminine |
Coniferele le încadrăm în clasa plantelor gimnosperme, le putem întâlni pe tot teritoriul țării. Este o specie de arbori foarte răspândită, despre care puțini mai știu că se numesc și conifere, ceea ce în traducere completă înseamnă „purtătoare de conuri”.
Puțină istorie
Coniferele sunt aici de mult mai mult timp decât au apărut primele mențiuni despre specia umană. Originea lor să o căutăm în Paleozoic, mai exact în perioada geologică numită Carbonifer. Aici, potrivit oamenilor de știință și cercetătorilor, au apărut primele conifere. Au fost primele semne ale unui început, care încercau să-și găsească un loc stabil pe planetă. Totul a început mult mai devreme, iar în deceniul Mezozoicului coniferele au înregistrat un mare progres. Apogeul absolut l-au atins în Cretacic. Dezvoltarea lor specifică poate fi urmărită pe exemplul ilustrativ al celor mai vechi plante primitive din ordinele Ginkgoales și Cycadales, pe care le putem compara cu Pinales, mai tinere.
Răspândirea coniferelor
Dacă am căuta o diferență de necontestat între conifere și arborii foioși, adică dacă lăsăm deoparte aspectul lor, vom constata că coniferele sunt mult mai vechi decât foioasele. În perioada lor timpurie au fost dominante pe planeta noastră. Acopereau cel mai mult zona climatică temperată, iar cele mai mult le plac zonele montane, unde au prim-planul și astăzi. Dacă ne mutăm atenția către regiunile tropicale, unde apar de asemenea conifere, vom întâlni aici specii din ordinul Cycadales. Ordinul Ginkgoales se confruntă cu o problemă de existență, dar chiar și așa s-au păstrat în zona tropicală a Chinei, unde se ascund ultimii dintre ultimii. Pentru completarea răspândirii nu trebuie să omitem frumoasa categorie a coniferelor din ordinul Gnetales, pe care o găsim în regiuni ale Lumii Vechi și ale Lumii Noi.
Descriere mai detaliată a plantelor
Coniferele aparțin unor arbori diverși cu frunziș persistent, dar apar și sub formă de arbuști și liane. Avantajul lor se manifestă în rezistența mare și în capacitatea de a face față perioadelor de secetă și lipsei de umiditate. În marea majoritate a cazurilor putem spune cu certitudine că sunt plante dioice, adică una dintre plante are organe de reproducere masculine, iar cealaltă organe de reproducere feminine. Nu au frunze tipice, așa cum observăm la arborii foioși, dar totuși acele lor se numesc frunze. Se împart chiar în aciculare, solzoase, netede sau penate. Frunzele le cresc continuu, datorită canalelor rezinifere. Se înmulțesc cu ajutorul vântului sau al insectelor, care transferă polenul de pe conurile masculine pe organele de reproducere feminine. Apoi are loc contopirea și formarea semințelor, care sunt prinse liber într-un înveliș cărnos în unul dintre conuri. Există și conifere pitice, cu o creștere considerabil încetinită.
Ordinele coniferelor
- Ginkgoales – Sunt foarte rezistente. Prosperă atât în mediu uscat, cât și în vremuri neprimitoare, cu temperaturi foarte scăzute. Înmulțirea acestei specii în curs de dispariție este foarte asemănătoare cu cea a celorlalte. Organele de reproducere masculine pot aminti de amenți, în ei se ascunde polenul, care trebuie să ajungă la un grup de ovule pedunculate de pe arborii feminini. Fructele seamănă cu cireșele verzi, ceea ce este principalul criteriu de recunoaștere din punct de vedere amator. Întrucât răspândirea lui s-a restrâns la zona actuală a Chinei, nu e de mirare că semințele sale apar în bucătăria națională a acestei țări, la fel ca în Japonia.
- Cycadales – Este vorba de cele mai scunde conifere dioice, cu frunze penate. Arborii au conuri unisexuate ascunse chiar în vârful trunchiului. Și această specie de conifere și-a găsit utilizare în bucătărie. Sunt căutate miezul și semințele, dar din cauza conținutului lor ridicat de toxine necesită o preparare specifică – fermentare, fierbere sau înmuiere îndelungată.
- Pinales – Această specie are cea mai numeroasă reprezentare a genurilor. Semințele sunt înzestrate cu așa-numitele aripioare și, după coacere, se desprind de la sine din conuri, deoarece conul se desface sub influența puternică a naturii. Semințele sunt răspândite de vânt.
- Gnetales – Sunt plante veșnic verzi, care apar sub formă de liane și arbuști, dar și de arbori. Au semințe înconjurate de un înveliș cărnos, care amintesc în mod evident de bace.
La ce servesc coniferele
Principalul atu, care a scos mereu arborii în sferele căutate și îi va scoate și în continuare, este procesul de autoregenerare, care asigură un material de construcție indispensabil. Din ce în ce mai des întâlnim întoarcerea la moda lemnului. Cererea pentru el este enormă. La fel este folosit și în industria hârtiei. Arborele ne-a dat cartea, iar cartea cunoașterea. Arborii sunt și o sursă de căldură și de hrană pentru multe animale. Un rol important îl joacă în asigurarea oxigenului. Mulți oameni se simt bine în pădure, iar liniștea ei este plăcută. Să apreciem coniferele și arborii în general, fără ei nu ar exista viață. Plantați câțiva pomișori și în grădina dumneavoastră și bucurați-vă de atmosfera pe care o creează.
Vă poate interesa: Molid