Margaretele cu flori pline sunt adevărate frumuseți

Crizantemele cu floare plină sunt adevărate frumuseți

Crizantemele cu floare plină (Bellis perennis) sunt plantele preferate ale grădinilor de primăvară. Florile lor dense și colorate transformă orice grădină într-un spectacol vibrant de culoare. Aceste plante rezistente sunt ideale atât pentru strate de flori, cât și pentru ghivece și jardiniere.

De ce să alegeți crizantemele cu floare plină?

Crizantemele cu floare plină oferă numeroase avantaje care le fac alegerea perfectă pentru grădinari începători și experimentați deopotrivă:

Înflorire abundentă – florile dense și duble creează un efect spectaculos
Rezistență la frig – tolerează bine temperaturile scăzute din primăvara timpurie
Întreținere redusă – necesită îngrijire minimă pentru a prospera
Gamă largă de culori – de la alb pur la roz intens și roșu
Perioadă lungă de înflorire – de la martie până în iunie

Plantare și îngrijire corectă

Pentru ca crizantemele cu floare plină să se dezvolte optim, urmați aceste recomandări simple:

Plantarea

Alegeți o locație însorită sau semi-umbrită
Asigurați un sol bine drenat, bogat în nutrienți
Distanța între plante: 15-20 cm
Perioada ideală de plantare: toamna sau primăvara timpurie

Îngrijirea

Udarea – mențineți solul uniform umed, fără exces de apă
Fertilizarea – aplicați îngrășământ pentru plante cu flori o dată la două săptămâni în perioada de înflorire
Îndepărtarea florilor ofilite – stimulează formarea de noi muguri florali
Protecția împotriva îngheților severe – acoperire cu mulci în zonele cu ierni aspre

Utilizări în grădină

Crizantemele cu floare plină sunt extrem de versatile și pot fi utilizate în diverse moduri creative:

Strate de flori de primăvară – combinate cu lalelele și narcisele
Borduri de alei – creează margini colorate și prietenoase
Jardiniere pe balcon – aduc culoare în spațiile urbane
Ghivece decorative – perfecte pentru decorarea teraselor
Cimitire – simbolizează frumusețea eternă

Combinații reușite cu alte plante

Crizantemele cu floare plină se armonizează frumos cu numeroase plante de primăvară:

Panseluțe (Viola) – creează un covor floral vibrant
Primule – adaugă texturi și nuanțe complementare
Muscari – contrastul cu florile albastre este spectaculos
Miozotis – combinate creează un aspect romantic

Protecție împotriva bolilor și dăunătorilor

Deși crizantemele cu floare plină sunt plante robuste, pot fi afectate ocazional de:

Putregaiul gri – evitați udarea excesivă și asigurați o bună ventilație
Păianjenul roșu – pulverizați cu apă regulat pentru a preveni infestările
Afide – tratați cu soluții naturale pe bază de săpun sau ulei de neem

Sfaturi de grădinar pentru succes maxim

Înlocuiți plantele în fiecare an pentru o înflorire optimă
În ghivece, folosiți un substrat de calitate pentru plante cu flori
Evitați udarea foilor – udați direct la baza plantei
Protejați de vânturile puternice care pot deteriora florile delicate
Recoltați semințele după înflorire pentru a le cultiva anul următor

Crizantemele cu floare plină transformă grădina de primăvară într-o adevărată oază de culoare și frumusețe. Cu îngrijirea potrivită și o plantare corectă, aceste minunate flori vă vor răsplăti cu o înflorire spectaculoasă care va dura săptămâni întregi.

Părăluțele, cunoscute și sub numele de bellis (lat. Bellis perennis) cresc în fiecare gazon, s-ar părea deci că cultivarea lor este complet inutilă. Nu este așa, aceste frumuseți din familia Asteraceae (lat. Asteraceae) pot împodobi orice grădină, trebuie doar să alegeți cultivarul potrivit. Soiurile cultivate sunt foarte apreciate de cultivatori. Pot fi plantate direct în straturi, strălucesc și în jardiniere sau în vase ornamentale.

Părăluțele sunt plante perene, dar exemplarele cultivate sunt de obicei crescute ca bienale, deoarece în timp florile lor se micșorează. Cultivarele se mândresc cel mai adesea cu flori albe, roz sau roșii. Capitulatele florale cresc și la părăluțele cultivate dintr-un mănunchi de frunze dispuse în rozetă pe tulpini lungi de aproximativ 5 – 20 cm. Florile părăluțelor sunt compuse din ligule înguste. Numărul lor depinde de faptul dacă este vorba despre un soi cu flori pline sau cu flori simple.

Cultivarul de bază al părăluțelor cu flori pline este o plantă perenă cu creștere în formă de pernă, care este cel mai adesea cultivată doar ca bienală. Se seamănă în iunie-iulie în răsadniță sau în instalație de semănare. Temperatura ideală pentru germinare este de aproximativ 18 °C. Plantarea puieților crescuți în locul final se efectuează în august-septembrie. Pentru plantare se folosește cel mai adesea un distanțare de aproximativ 20 x 20 cm. Plantele plantate toamna înfloresc primăvara următoare – de la martie până la începutul lui iulie. Părăluțele rezistă pe loc fără probleme și câțiva ani, dar în fiecare an florile vor fi din ce în ce mai mici. Unul dintre cei mai cunoscuți cultivari de părăluțe este „Super Enorma". Este un soi cu flori pline, care este potrivit pentru cultivarea în straturi, pe borduri și în jardiniere și vase ornamentale. Poate fi cultivat și într-un loc ușor umbrit, dar înflorește mai bogat la soare direct.

Cultivarea părăluțelor ornamentale

Părăluțele ornamentale sunt nepretenţioase la cultivare. Baza cultivării de succes este plantarea într-un loc însorit. În umbră parțială ușoară vor crește de asemenea, dar vor înflori mai puțin. Părăluțele cresc în sol de grădină care este bine drenat. Cerințele de apă și nutrienți nu sunt prea mari, părăluțele se descurcă cu o porție normală de udare. Udarea se ghidează întotdeauna în funcție de condițiile climatice actuale și de locul în care este plantată părăluța. În perioadele de secetă este necesar să udați mai des, în special plantele din vase pot usca foarte repede. Părăluțele ornamentale se înmulțesc prin semințe, care se seamănă în primăvară și toamna se plantează în strat sau în jardinieră. Părăluțele înfloresc de la martie până în septembrie.

Nu judecați păpădiile sălbatice, sunt benefice pentru sănătate...

Păpădiile sălbatice sau păpădiile comune (lat. Bellis perennis) sunt plante perene care pot atinge o înălțime de până la 25 cm. De obicei nu ajung la această dimensiune, deoarece întâlnesc mai devreme mașina de tuns iarba. Frunzele păpădiei sunt grupate într-o rozetă bazală, forma lor este ovată. Din rozeta de frunze crește o tulpină subțire, fără frunze, acoperită cu peri fini, care poartă o singură floare. Inflorescența are aproximativ 1 – 3 cm în diametru. Florile sunt formate din petalele albe până la roz, care sunt adesea roșiatice la vârf. Centrul florii este format dintr-un disc galben. Fructul păpădiei comune este o nucă de aproximativ 1 mm.

Păpădia comună crește în peluze, în grădini, pe pajișți de la câmpie până în zonele montane. Păpădia comună poate fi întâlnită în întreaga Europă și în Asia de Vest.

Efectele curative ale păpădiei

Păpădia este benefică pentru sănătate datorită conținutului de saponine, tanine, substanțe amare, substanțe minerale, rășini, acizi organici, flavonoide și inulină. Partea recoltată sunt florile sau părțile aeriene înflorite. Florile recoltate primăvara conțin cele mai multe substanțe active. Păpădiile sunt utilizate pentru a susține expectorația, au efect antiinflamator și vindecător. Utilizarea păpădiilor s-a dovedit eficientă și în cazul infecțiilor tractului urinar și în cazul inflamației renale. Băile cu păpădii sunt folosite pentru tratarea eczemelor, psoriazisului, lichenilor, erupțiilor cutanate și acneei. Decoct din păpădii poate fi utilizat și în bolile vezicii biliare. În cazul inflamațiilor oculare se aplică comprese cu păpădii. Pentru vânătăi se folosesc comprese din frunze zdrobite de păpădii. Florile pot fi utilizate atât intern, cât și extern fără niciun risc.

De unde provine numele păpădiei

Numele latin al păpădiei „Bellis" este derivat din cuvântul latin „bellus", ceea ce în traducere înseamnă „frumos". Miturile antice spun că în păpădie s-a transformat nimfa de câmpie Belidis, când încerca să scape de capcanele amoroase ale zeului roman al alternanței regulate a anotimpurilor, Vermun.

Păpădia este asociată cu puritatea, inocența și dragostea fidelă. Este dedicată zeițelor Afrodita și Venus. Legenda egipteană povestește că primele păpădii au crescut din lacrimile pe care le-a vărsat Fecioara Maria când familia sa a fugit în Egipt. Picturile medievale reprezentau păpădiile ca simbol al purității și inocenței Pruncului Iisus.

„Mă iubește, nu mă iubește"

Margareta este folosită, la fel ca și ochiul-boului, pentru a afla dacă dragostea este împărtășită sau nu.