Impozanta Isopul cu flori mari în grădină

Lumânărică cu flori mari (Verbascum densiflorum) se numără printre cele mai vechi plante medicinale. Este răspândită în toată Europa. Din ea pregătim ceai, care ajută la afecțiunile căilor respiratorii însoțite de tuse seacă puternică, la bronșită, laringită și astm. Florile și rădăcinile lumânăricii erau folosite în trecut și la afecțiuni diareice, la convulsii de diferite origini și se aplicau pe vânătăi. Lumânărica are o utilizare foarte universală.

Printre cele mai cunoscute specii se numără: Lumânărica cu flori dese, Lumânărica neagră, Lumânărica cu flori mici etc.

Lumânărica în istorie

Încă din antichitate, lumânărica era o plantă magică cunoscută. În Grecia antică se spune că l-a protejat pe eroul Odiseu de magia zeiței Kirke, care transformase echipajul său în porci. Era cunoscută și sub numele de torță. În Evul Mediu, Hildegarda de la Bingen descrie în lucrările sale lumânărica ca wullenu - ceea ce înseamnă floare plină și recomandă utilizarea ei ca medicament eficient pentru plămâni și în caz de răceală. Ea spune: "Dar și cel care este răgușit în voce și în gât și îl doare pieptul, să fiarbă lumânărică și fenicul în cantități egale în vin bun, să filtreze printr-o cârpă și să bea des și i se va întoarce vocea și i se va vindeca pieptul." La noi, oamenii o numeau în trecut "lumânarea regelui" datorită frumuseții și aspectului său decorativ, dar și pentru că din ea fabricau fitiluri pentru lumânări. În același timp, brutarii își aprindeau cuptoarele cu tulpina înflorită a lumânăricii. Odinioară se adăuga și în tutunul vegetal, pentru a influența benefic astmul și tuberculoza. În Boemia, lumânărica este legată de legenda despre zeul Perun, căruia planta îi era consacrată. Lumânărica este înțeleasă ca mesager al morții - dacă pe mormântul defunctului creștea tocmai această plantă, defunctul era în purgatoriu și putea fi eliberat de acolo doar prin efectuarea unui pelerinaj la un loc cunoscut. În același timp, cel care credea în vrăji, trebuia să se spele cu o decoct pregătit din lumânărică, pentru a scăpa de spiritele rele. Vechile triburi indigene foloseau un amestec de lumânărică pentru trezirea oamenilor din leșin.

Denumirile populare pentru lumânărica cu flori mari sunt lumânarea împărătească, coada boului, urechea babei.

Cultivăm troscotul în grădină

Troscotul cu flori mari (lat. Verbascum densiflorum) este o plantă bianuală viguroasă, care crește până la înălțimi impresionante, ajungând până la 2m în al doilea an de creștere. Aparține familiei Scrophulariaceae. Planta preferă locații însorite și protejate - o găsim în poieni, pe drumuri montane, pe pajiști, pășuni și terenuri virane. Troscotul preferă sol permeabil sărac în nutrienți sau substrat calcaros. Troscotul se seamănă în grădinile de plante medicinale. Îl cultivăm din semințe, care sunt disponibile și în magazinul nostru online. Cultivarea troscotului în interior nu este recomandată. Cea mai potrivită lună pentru semănat este aprilie - iunie. Cultivăm troscotul la o distanță de 60 cm x 60 cm. Tulpina și frunzele sale sunt acoperite cu peri fini, care protejează planta de deshidratare, insecte și animale. Tulpina este erectă și dens foliată.

Frunzele sunt pâsloase în primul an de creștere și formează o rozetă, în al doilea an cresc pe tulpină. Frunzele sunt oblongi, dispuse pe tulpină. Limba frunzei coboară spre următoarea frunză alternată. Perișorii de pe frunze irită mucoasele și sunt foarte inflamabili. Planta de troscot cu flori mari are flori galben strălucitor, fără peduncul, care înfloresc de la vară până în toamnă. Cresc la capătul tulpinii într-o dispunere foarte densă, în formă de ciorchine, accentuând astfel vigoarea întregii plante. Înfloresc foarte scurt - seara pe plantă este doar un mugure, peste noapte floarea înflorește și a doua zi după-amiază începe să se ofilească treptat. Florile de troscot miros a miere. Fructul său este o capsulă multiseminală. După diseminarea semințelor, planta moare.

Florile de troscot le culegem în primul an - în principiu dimineața, când roua s-a evaporat. Florile și frunzele culese încercăm să le uscăm cât mai repede, însă uscarea lor la soare nu este recomandată. Evităm și căldura artificială. Este important ca florile uscate de troscot să-și păstreze coloritul galben. Frunzele uscate pot fi folosite și ca tutun vegetal natural.

Troscotul împotriva tusei

Floarea de troscot conține saponine, pigment galben crocetină, substanțe mucilagioase, 3% substanțe amare, hesperidină, ulei esențial, caroten, cumarină și alte substanțe.

La tuse (chiar și convulsivă) ajută tocmai floarea de troscot. Relaxează spasmele în cazul inflamației bronhiilor, acționează asupra mucoaselor inflamate ale căilor respiratorii, tratează bronșita acută și cronică, inflamațiile mucoasei laringelui. Ajută în tratarea laringitei și astmului. Se aplică și în cazul inflamațiilor căilor urinare, pierderii poftei de mâncare și menstruației neregulate. O folosim și în amestecuri de ceaiuri cu alte plante medicinale precum pătlagina, primula, isop, cimbru, sovârf sau busuioc.

În medicina populară se folosesc comprese din frunze proaspete de troscot pe diverse umflături, dureri reumatice și musculare, ulcere superficiale, hemoroizi și altele. Poate fi folosit pe termen lung.

Rețete ale bunicilor noastre din troscot

• Ceai din troscot

Îl preparăm adăugând 1 lingură de flori uscate de troscot în 250 ml de apă clocotită, lăsăm să infuzeze 10-15 minute, apoi strecurăm. Bem câteva căni de ceai pe zi. Ceaiul din frunze de troscot trebuie strecurat printr-o pânză sau sită fină pentru a îndepărta firele iritante.

• Decoct din troscot

Pentru afecțiunile febrile însoțite de tuse iritativă puternică, bunicile noastre foloseau tocmai decoctul de troscot. Favorizează transpirația și "pune omul pe picioare". Îl preparăm din două linguri de amestec, pe care le turnăm cu circa 500 ml de apă clocotită, lăsăm să infuzeze 10 minute și strecurăm.

• Ulei din troscot

Îl folosim pentru durerile de urechi. Uleiul de troscot îl pregătim astfel: într-o sticlă de sticlă turnăm 100 ml de ulei de măsline, adăugăm un pumn de flori de troscot. Amestecul astfel pregătit în sticlă îl punem afară, într-un loc însorit și agităm regulat. După 3-4 săptămâni, strecurăm uleiul și îl putem folosi la nevoie.

• Ca parte a cosmeticelor

Florile de troscot le adăugăm în creme și măști pentru înmuierea și netezirea pielii. Cu un decoct puternic din plantă ne putem clăti părul natural deschis la culoare pentru a obține mai multă strălucire.

• Ca decorațiune

Tulpina de troscot o putem înmuia în seu și ne va servi ca lumânare. Vârfurile înflorite ale plantei le putem folosi pentru aranjarea buchetelor uscate.

• Ca aromă pentru lichior

Florile sale le folosim pentru aromatizarea lichiorurilor.