Palmieri, nu doar în tropice

Palmierii sunt copaci tropicali, originari din regiuni exotice fierbinți; primele specii ale acestor plante frumoase au apărut cu mult înainte de omenire, în urmă cu zeci de milioane de ani.

Pe scurt: Semințele de palmier se înmoaie înainte de semănat 24 de ore în apă, care se schimbă de mai multe ori. Germinează în vermiculit umed la o temperatură de circa 32 °C, în funcție de specie în 2 săptămâni până la 2 luni. Plantele tinere se replantează anual până la 3 ani, cele mai vechi la 3–5 ani, cel mai bine primăvara.

Înmuierea semințelor	24 de ore în apă, apa se schimbă de mai multe ori
Substrat pentru germinare	550 ml de vermiculit umezit cu aprox. 30 ml de apă, recipient ermetic
Temperatura de germinare	aprox. 32 °C
Durata germinării	2 săptămâni până la 2 luni, în funcție de specie
Replantarea	anual până la 3 ani, apoi la fiecare 3–5 ani, ideal primăvara
Iernarea	5–7 °C, udare redusă la minimum sau înlocuită cu pulverizare

Palmierii ating în patria lor dimensiuni uriașe, frunzele lor pot avea până la 17 m lungime și 2 m lățime. La noi nu veți ajunge la o asemenea înălțime, dar, deoarece majoritatea speciilor nu sunt pretențioase, vă puteți cultiva acasă variante mai mici.

După frunze, aceste plante se împart în palmieri cu frunze penate și palmieri cu frunze în formă de evantai.

Cultivarea palmierilor

La cultivarea din semințe, înainte de semănat trebuie înmuiate semințele 24 de ore în apă, schimbând apa de mai multe ori. Pentru a evita bolile fungice, curățați pulpa sau perișorii. Așezați semințele în 550 ml de vermiculit umezit cu aproximativ 30 ml de apă, apoi puneți-le într-un recipient ermetic. Așezați recipientul într-un loc cald, la circa 32 °C.

La unele specii puteți aștepta germinarea deja după două săptămâni, la altele abia după 2 luni. De îndată ce apare rădăcina, puneți semințele într-un amestec de compost și pietriș în raport de 50:50. Semințele astfel pregătite lăsați-le într-o încăpere caldă, iar după răsărire nu uitați să le mutați într-un loc însorit.

Dacă palmierul este cultivat într-o încăpere mai răcoroasă, adaptați și udarea; dacă substratul este mereu ud, palmierul putrezește.

La iernarea palmierilor la o temperatură de aproximativ 5–7 °C reducem udarea la minimum sau o înlocuim cu pulverizarea.

Replantarea

Palmierii până la 3 ani se replantează anual, cei mai vechi apoi la fiecare 3–5 ani. Pentru palmieri alegeți un substrat nutritiv, de exemplu două părți de pământ lutos, bogat în humus, și o parte de gunoi de grajd bine descompus, turbă și nisip. Chiar dacă aceste plante nu prea iubesc replantarea, procedând corect nu le dăunează. Cel mai bun moment pentru replantare este primăvara. Este important să alegeți un ghiveci suficient de mare, ca planta să aibă destul loc de creștere. Dacă planta are rădăcini putrezite sau deteriorate în orice fel, le îndepărtăm. După replantare este indicat să udați planta moderat cel puțin 2 săptămâni și să nu o expuneți la soare direct.

Boli și dăunători

Împotriva acestor dăunători ne putem apăra cu capcane pentru exemplarele adulte sau cu soluții de stropit precum Mospilan

Acarieni (păianjeni roșii)

Acești dăunători mici, invizibili cu ochiul liber, se înmulțesc foarte repede, mai ales în mediu cald și uscat. Prezența lor se manifestează prin îngălbenirea și căderea frunzelor, din care sug seva.

Mușițe de ciupercă

Sunt musculițe de 2–4 mm, care își depun ouăle la rădăcinile plantelor. Larvele ieșite din ouă pot provoca infecția rădăcinilor, din cauza căreia creșterea se oprește, iar planta apoi moare. Un alt semn al prezenței mușițelor de ciupercă este ofilirea frunzelor palmierului.

Păduchi lânoși

Păduchii lânoși sunt dăunători mici, asemănători afidelor, de culoare albă. Prevenirea este importantă, pentru că atunci când găsim păduchi lânoși poate fi deja prea târziu. Se manifestă prin pete albe pe frunze și pe rădăcini.

Pentru protecție este indicat să dușăm plantele sau să folosim produsul chimic Nurelle D.

Musculițe albe

Un alt insect supărător, care poate dăuna palmierilor noștri, sunt musculițele albe, în special larvele lor.

Împotriva lor recomandăm să folosiți Nurelle D sau Mospilan 20 SP.

Păduchi țestoși și cochenile

Deoarece au un înveliș ceros, care îi protejează chiar și de soluțiile de stropit, sunt cel mai periculos dăunător care ne poate ataca palmierii. Îi recunoaștem după culoarea crem, ocru sau maronie și după petele cenușii de pe ramuri sau pe trunchi.

Pentru îndepărtarea acestor dăunători persistenți recomandăm să folosiți Biool, Mospilan 20 SP sau Calypso 480 SC. Ca remediu casnic se poate folosi ulei de masă obișnuit, cu care, cu ajutorul unui tampon de vată, tratăm frunzele cu grijă.

Păianjenul roșu

Acești acarieni se dezvoltă excelent la căldură și uscăciune; se manifestă prin uscarea frunzelor, pânze fine și coconi pe frunze.

Frunzele afectate astfel se taie, iar ca protecție chimică se poate folosi Talstar 10 EC.

Câteva specii de palmieri

Howea forsteriana (palmierul kentia) – acest palmier poartă numele insulelor Lord Howe, are nevoie de multă lumină (nu de soarele puternic și direct de la amiază), iar planta nu trebuie ținută nici în aer uscat.

Caryota – provine din Asia și ajunge la dimensiuni de până la 10 metri. Planta trebuie ținută la o temperatură de cel puțin 15 °C

Cocos nucifera – această plantă este răspândită în toate zonele tropicale.

Areca lutescens – este cea mai frecventă plantă de apartament, provine din Madagascar, are nevoie de udare constantă și de temperaturi peste 15 °C

Phoenix canariensis (curmal canarian) – este o plantă ușor de cultivat, din Insulele Canare, cu frunze terminate într-un vârf ascuțit (nu se recomandă cultivarea lor în preajma copiilor); trebuie protejat de îngheț.

Licuala – în Asia cresc aproape 100 de specii, ajunge la dimensiuni de aproximativ 2 metri, are nevoie de temperaturi peste 15 °C și trebuie pulverizată des.

Washingtonia filifera – plantă fascinantă, originară din sud-vestul SUA; acești palmieri se protejează împotriva frigului cu frunze uscate, care rămân o vreme pe plantă înainte să cadă.

Te-ar putea interesa: Mimoza pudică