Măcriș (Rumex acetosa): cum îl recunoști, unde crește, cultivare și utilizare

Pe scurt: Măcrișul (Rumex acetosa), cunoscut în grădini și ca măcriș de grădină, este o plantă perenă de pajiște, cu tulpină dreaptă, frunze săgetate și flori discrete din iunie până în august. Crește pe pajiști mai umede și pe maluri. Frunzele tinere sunt acre și, din cauza acidului oxalic, se consumă cu moderație.

Dacă vă întreabă cineva ce plantă este aceea de lângă drum sau de pe pajiște, cu „panicul” roșcat-brun de fructe vara, există șanse mari să fie chiar măcrișul. În horticultură se cultivă sub același nume și ca legumă cu gust acru, pe care mulți oameni o cunosc din supa de măcriș.

Acest articol explică cum se recunoaște planta, unde se dezvoltă bine, cum se cultivă și cum să ne raportăm la frunzele ei, ca să fie un câștig, nu o problemă.

Cum arată măcrișul

Măcrișul este o plantă perenă cu tulpină dreaptă, care ajunge de obicei la circa jumătate de metru, pe soluri fertile chiar mai mult. Frunzele de jos sunt săgetate la bază, lanceolat-alungite, cu lobi ascuțiți. Frunzele de sus au baza săgetată, semiamplexicaulă, și sunt lanceolate. Florile sunt mici și discrete, în panicul. Înflorește din iunie până în august, vara planta se înroșește și formează fructe mici.

Familia Polygonaceae, din care face parte măcrișul, include și alte specii de Rumex. Atenție la confuzii; frunzele unor specii de Rumex sunt mai puțin potrivite pentru mâncare. Nu culegeți plante a căror identificare este nesigură.

Măcrișul și alte specii de Rumex: prin ce se deosebesc

Diferența principală o recunoașteți după forma frunzelor și după gust. Măcrișul are un gust acrișor, răcoritor, și frunze subțiri, săgetate, în timp ce celelalte specii de Rumex au frunze mai late, iar gustul este de obicei mai amar.

Unde crește și ce cerințe are

Crește pe versanți, pășuni, pajiști mai umede și pe malurile pâraielor și râurilor. Ideale pentru el sunt solurile umede până la ude, bogate în azot, fertile, adânci, lutoase sau turboase. În grădină crește de aceea bine pe un strat mai umed sau la margine, nu pe nisip uscat. Are nevoie de soare sau semiumbră luminoasă și de suficientă umiditate.

Cum cultivăm măcrișul în grădină

Se cultivă asemănător măcrișului de grădină. Este o legumă nepretențioasă, pe care o semănați o dată și o recoltați câțiva ani.

1. Pregătiți un sol mai umed, fertil și afânat, cu compost.
2. Semănați semințele în rânduri superficiale și acoperiți-le cu un strat subțire de pământ.
3. După răsărire răriți plantele la o distanță de 15–20 cm.
4. Vara, pe vreme uscată, udați, ca frunzele să rămână suculente.
5. Îndepărtați tulpinile florale, ca planta să formeze frunze noi și să nu se însămânțeze singură.

După câțiva ani tufele se extind și se răresc; planta o puteți reînnoi prin împărțire primăvara sau prin semănarea unui nou rând.

Recoltarea și utilizarea în bucătărie

Frunzele tinere se foloseau odinioară ca legumă în salate și supe și se potrivesc și astăzi în supa de măcriș, în sosuri sau ca împrospătare a salatei. Recoltați frunzele tinere înainte de înflorire, deoarece frunzele mai vechi sunt mai tari și mai acre. Cel mai bine se consumă proaspete; după tratament termic se transformă apoi într-un piure verde.

Măcrișul conține acid oxalic. De aceea consumați-l cu moderație, mai ales dacă aveți pietre la rinichi, gută sau vi se aplică restricții privind aportul de oxalați; în acest caz consultați medicul. Nu culegeți plante de pe marginea drumurilor și nici de pe pajiști tratate.

Supă simplă de măcriș

Procedură orientativă pentru două-trei porții. Spălați și tocați o mână de frunze tinere. Căliți scurt ceapa în unt sau ulei, adăugați o lingură de făină, turnați circa o jumătate de litru de supă de legume sau apă și aduceți la fierbere. Amestecați măcrișul și fierbeți scurt; frunzele se înmoaie curând și se brunifică. Asezonați cu sare, puțină smântână sau iaurt și serviți cu ou fiert tare. Prin fierbere îndelungată frunzele își pierd culoarea proaspătă, de aceea adăugați-le abia la sfârșit.

Cum păstrăm măcrișul

Excesul de frunze tinere îl puteți opări scurt, lăsa să se scurgă și congela în porții mici pentru supe. Frunzele proaspete rezistă câteva zile la frigider, înfășurate într-un prosop umed. Dacă recoltați mai multe pe termen lung, împărțiți recolta în mai multe rânduri semănate în perioade diferite.

Planta în utilizarea populară

În tradiția plantelor aromatice măcrișul a fost folosit puțin și astăzi se folosește rar. Utilizări medicinale nu descriem aici. Dacă vă interesează ce se poate face cu planta, încercați-o în bucătărie sau lăsați-o să crească ca parte a unei pajiști sălbatice.

O altă descriere și utilizarea în bucătărie găsiți în articolul Acru ca măcrișul.

Măcrișul pe pajiște și în grădină ca buruiană

Măcrișul are o rădăcină pivotantă puternică și se însămânțează ușor. Dacă nu vă convine pe strat, scoateți-l întreg, cu tot cu rădăcină, înainte de formarea semințelor. Pe pajiște este suficient să cosiți de două ori pe an, înainte ca semințele să se coacă. Dacă lăsați câteva plante la marginea grădinii, vor aduce în bucătărie frunze acre, iar în pajiștea de vară un panicul colorat.

Întrebări frecvente

Ce este planta aceea cu paniculuri roșii de pe pajiște?

Foarte probabil o specie de Rumex, adesea măcrișul. Se recunoaște după frunzele săgetate și paniculul care se înroșește vara. Dacă nu sunteți siguri, nu consumați planta.

Este măcrișul comestibil?

Frunzele tinere se consumă în mod tradițional în salate și supe. Din cauza conținutului de acid oxalic, consumați-le însă cu moderație.

Ce sol îi place măcrișului?

Umed până la ud, fertil și adânc, lutos sau chiar turbos. Pe nisip uscat nu se dezvoltă.

Când înflorește măcrișul?

Din iunie până în august. Pentru recoltarea frunzelor se recomandă îndepărtarea tulpinilor florale.

Se consumă și frunzele mai vechi?

Mai bine nu. Sunt mai tari și mai acre decât frunzele tinere.

Surse

• Măcriș – Wikipedia (cehă)
• Polygonaceae – Wikipedia (cehă)

Actualizat: 5.10.2026