Rostopasca (Chelidonium majus)

Cultivarea rostopștii: substrat fertil, exclusiv semiumbră, udare abundentă, umiditate

Pe scurt: Rostopasca (Chelidonium majus) este o plantă toxică, care se cultivă exclusiv la semiumbră, într-un substrat fertil și umed, cu udare abundentă. Partea aeriană și rădăcina conțin un suc galben și lipicios cu alcaloizi, folosit tradițional doar la exterior. Sucul nu trebuie să ajungă în ochi, deoarece poate afecta vederea permanent.

Locul de cultivareexclusiv semiumbră
Substrat și udaresubstrat fertil, umiditate, udare abundentă
Părți utilizatepartea aeriană și rădăcina
Principalele substanțe activealcaloizi, precum și saponine, flavonoide și uleiuri esențiale
Prelucrarea plantei uscateîn cel mult jumătate de an de la recoltare

ROSTOPASCĂ

Rostopasca, cunoscută și ca iarba-fierului, cucută-de-munte sau lăptișor, are mai multe denumiri populare.

Se folosesc partea aeriană și rădăcina plantei. Principalele substanțe active sunt alcaloizii, asemănători alcaloizilor din opiu. În plus, planta conține saponine, flavonoide și, de asemenea, uleiuri esențiale.

Planta este toxică, de aceea nu se folosește la interior. Despre alte plante cu utilizare tradițională găsești informații în articolul despre ghimpe și ginseng. Partea aeriană și rădăcinile conțin un suc galben și lipicios, care se folosește tradițional doar la exterior.
Rostopasca nu se folosește la interior, nici sub formă de ceai: este otrăvitoare și poate afecta grav ficatul.


Dacă sucul de rostopască ajunge în contact cu corneea ochiului, poate afecta vederea permanent.

Te-ar putea interesa

Avem nevoie de acordul dumneavoastră pentru a folosi cookie-uri, astfel încât să vă putem arăta, printre altele, informații legate de interesele dumneavoastră.