Cele mai frumoase plante de container

Plantele au întotdeauna denumiri de gen și de specie. Cea de gen se află de obicei pe primul loc (comparabilă cu numele nostru de familie), iar cea de specie pe al doilea (comparabilă cu prenumele nostru). Speciile individuale pot avea însă și soiuri mai mult sau mai puțin cunoscute, care fac speciile și mai interesante. Ca și alte plante ornamentale, plantele de container nu sunt atât de bine prelucrate prin ameliorare, deoarece este vorba mai ales de specii sălbatice, îmbunătățite artificial. Există și hibrizi, obținuți mai ales prin încrucișarea diferitelor specii. Se marchează cu un semn „×” pus înaintea numelui speciei.

Iasomie (Jasminum humile)

Această floare superbă, de un galben strălucitor, originară din China, înflorește în iunie, iar florile se formează pe lăstari tineri. Aproape toate iasomiile sunt cățărătoare și necesită o construcție de sprijin, există însă iasomia veșnic verde, care crește sub formă de arbust mic și este rezistentă la iarnă. Iasomia are flori parfumate, care cresc în ciorchini de aproximativ 10 și miros puternic. Această floare nu este pretențioasă la temperatură, vara însă necesită lumină, nu căldură excesivă. Căderea frunzelor în timpul iernii ușurează iernarea. Tăierea de reducere făcută înainte de iernare scade necesarul de spațiu. La iasomie este bine că pe ea practic nu apar dăunători și boli.

Ciumăfaie (Datura)

Ciumăfaia este originară din America de Sud și este vorba de plante cu frunze căzătoare, care au frunze lungi de până la 20 cm. Multe specii de ciumăfaie miros minunat, mai ales seara. Florile sunt de obicei albe sau roz, roșii și galbene, iar înflorește din iulie până toamna. Ciumăfaia necesită un loc însorit și ferit de vânt, care poate deteriora ireversibil frunzele fine. Cu cât crește mai mult ciumăfaia, cu atât face mai multe flori.

In de Noua Zeelandă (Phormium tenax)

Inul de Noua Zeelandă este cea mai importantă plantă utilă originară din Noua Zeelandă. Are frunze în formă de curea de până la 100 cm lungime și până la 7 cm lățime. Țesuturile frunzelor sunt rezistente și pot fi rupte doar cu greu. Inul de Noua Zeelandă este frumos mai ales datorită combinațiilor de culori ale frunzelor. Este rezistent la lumină, umbră, căldură, secetă și praf. Fiind o plantă foarte adaptabilă, crește bine oriunde. La început este bine să fie fertilizat bine, mai târziu este suficient puțin.

Rodiu (Punica granatum)

Această plantă cultivată deja de mii de ani ar fi fost, se spune, și mărul biblic al lui Adam și Eva. Pentru cultivarea în containere se folosesc forme mai pitice. Provine inițial din estul Mării Mediterane, iar frunzele soiurilor pitice sunt sesile, verde închis și ușor lucioase. Floarea este de un roșu stacojiu strălucitor, cu caliciu ca porțelanul și cu petale mici. Fructele au 2–4 cm, sunt roșii strălucitoare și se coc la sfârșitul verii și toamna. Pentru rodiu este important un mediu cald, de aceea este cel mai bine să așezați planta în fața unui zid.

Agavă (Agave americana)

Această plantă mexicană, tipic ornamentală prin frunze, este cea mai cunoscută dintre toate speciile de agavă. Are o culoare de bază verde-albăstruie, dar sunt cunoscute și variante cu dungi galbene pe margini sau în mijloc. Vârfurile frunzelor formează un ac ascuțit, iar pe margini se găsesc cârlige ascuțite, curbate. Agava nu suportă gerul și i se potrivește un loc foarte însorit, uscat și cald. Agava o fertilizăm și o udăm puțin, altfel se formează frunze mari, moi și căzute.

V-ar putea interesa: Cedrul