Pe scurt: De sol aveți grijă prin prășit, afânare, săpat și mulcire. Stratul arabil, adică stratul superior activ din punct de vedere biologic, are aproximativ 10 până la 30 cm, în funcție de adâncimea lucrării. Afânați după ploaie și după o udare mai abundentă, ca să nu se formeze crustă și solul să nu piardă umiditatea. Mulciul păstrează umiditatea și limitează creșterea buruienilor.
| Adâncimea stratului arabil | aprox. 10–30 cm, în funcție de lucrare |
|---|---|
| Soluri mijlocii | lutoase până la luto-nisipoase, potrivite pentru legume |
| Soluri ușoare | nisipoase până la luto-nisipoase, se încălzesc repede, potrivite pentru pomi sâmburoși |
| Soluri grele | argiloase, greu de lucrat, pomii înrădăcinează în ele superficial |
| Tipuri de sape | 5 (lată, grea, dublă, de tras, mică) |
Cum îngrijim solul
La sol trebuie să ne uităm ca un cunoscător. Să aflăm ce îi lipsește și ce carențe are și să le completăm în mod potrivit. Ne creștem astfel recolta și succesul cultivării diferitelor specii de plante. Partea superioară a pământului – a solului – este activă din punct de vedere biologic. Se numește de specialitate strat arabil. Este solul cel mai închis la culoare și cel mai bogat în substanțe nutritive din grădina dumneavoastră. Stratul arabil are aproximativ 10–30 cm, în funcție de cât de adânc lucrați și hrăniți solul.
Sub stratul arabil se află partea mai tare a solului. Este alcătuită din particule cimentate de sol. De obicei nu o lucrați cu lopata. Solul este atunci tare, nu lasă să treacă rădăcinile și nici apa de udare. Faptul că nu lasă să treacă apa de udare poate provoca spălarea stratului superior – stratul arabil.
Sub acest strat mai există un alt strat – subsolul. Și acesta este important. Poate fi sărac în substanțe nutritive sau, dimpotrivă, bogat. Dezavantajul este când este plin de apă freatică.
Cel mai avantajos este solul care nu conține aceste straturi inferioare. Veți reuși acest lucru dacă solul va fi lucrat regulat și răsturnat și adâncit. Veți adânci astfel nu doar fertilitatea solului, ci și coeziunea lui.
Din biologie probabil vă mai amintiți că solul se împarte în ușor, mijlociu și greu. Fiecare dintre ele are avantajele și capcanele sale. Pe care, dacă le recunoașteți bine și la timp, le puteți limita sau, dimpotrivă, le puteți folosi.
Solurile mijlocii – lutoase, până la luto-nisipoase – sunt potrivite pentru cultivarea legumelor. Sunt de obicei adânci, cu un conținut ridicat de calciu. Sunt suficient de permeabile.
Solurile ușoare – nisipoase, până la luto-nisipoase – sunt aerate și se încălzesc foarte repede. Nu rețin bine apa de udare. Sunt potrivite și pentru cultivarea legumelor, dar și pentru plantarea pomilor fructiferi. Solul cel mai potrivit pentru piersici, caiși și alți pomi sâmburoși.
Solurile grele – sunt solurile argiloase. Sunt foarte greu de lucrat. Plantele, în special pomii înrădăcinează în ele superficial. Rădăcinile superficiale provoacă o rezistență mică la ger.
Prășitul
Prășitul pare o muncă obișnuită în grădină, dar nu este. Prin prășit dăm plantelor atât de necesarul oxigen . Solul se aerează. Solul aerat este la fel de important ca solul udat. Prin prășit rupem ușor stratul superior întărit al solului – crusta apărută, de exemplu, după ploi.
Prășitul se face cel mai des cu sapa. Săpăm astfel încât să nu stricăm rădăcinile. Avem nevoie de 5 tipuri de sape. Lata pentru prășit superficial și plivit. Cea grea pentru modelarea terenului, răsturnarea compostului și lucrul în jurul pomilor (săpatul gropilor, prășitul farfuriilor din jurul pomilor). Cea dublă pentru prășit și plivit în rânduri înguste. Cea de tras pentru plivit – lucrăm cu ea tăind prin tragere rădăcinile buruienilor, iar ultima, a cincea – sapa mică pentru prășit în grădinile de stâncă și în straturile de flori.
La prășitul și afânarea straturilor îndepărtăm buruienile din strat. Buruienile scoase le punem în compost. Dacă buruiana este deja înflorită, o presărăm cu var pe compost.
Afânarea solului
Solul neafânat lasă să treacă inutil mult din umiditate în atmosferă. Umiditatea este foarte importantă pentru plante. Pe ea se sprijină viața lor vegetativă. Cea mai multă umiditate se pierde din solul pe care s-a format deja crustă. Solul ar trebui afânat întotdeauna după ploaie și după o udare mai abundentă. Acest lucru se face pentru a preveni evaporarea apei din sol. Afânarea și prășitul sunt totodată o luptă periodică împotriva creșterii buruienilor. Prășitul și afânarea se pot face tot anul. Vara afânați și prășiți doar superficial.
Săpatul
Săpatul este desfacerea solului cu hârlețul, cu lopata sau cu o altă unealtă de grădinărit (cazma etc.) Cel mai potrivit este însă să folosiți hârlețul! Hârlețe folosim două tipuri. Cel ascuțit – potrivit pentru săpat în soluri grele și pietroase. Acesta este potrivit și pentru săparea gropilor la plantarea pomilor fructiferi. Al doilea hârleț este cel drept – potrivit pentru încorporarea gunoiului de grajd și a compostului, pentru lucrul în soluri ușoare și mijlocii. Dacă sunteți pretențios, vă puteți procura și o furcă de săpat, care ușurează munca la săpatul de vară al straturilor și la curățarea solului de pir.
La săpat este bine să se respecte procedura de bază. Săpăm astfel că „tăiem” solul cu hârlețul și îl răsturnăm. Motivul este ca substanțele nutritive spălate să ajungă din nou la suprafață.
Mulcirea este foarte importantă atât pentru plante, cât și pentru îmbogățirea solului. Este potrivită nu doar pentru straturi, ci și în jurul arbuștilor fructiferi. Păstrează umiditatea. Pentru iarnă însă îndepărtați mulciul de la arbuști și pomi, ca să nu se adăpostească în el șoarecii.
Rețineți că răbdarea se răsplătește. Prin săpat putem îmbunătăți solul în continuare. Îl putem face roditor. Îi putem aduce substanțe nutritive, aer și umiditate. Nu evitați nici îngrășarea cu îngrășământ verde. Este poate mai laborioasă, dar solul va fi cu atât mai roditor.
Mulcirea
Mulcirea se folosește oriunde dorim să împiedicăm creșterea buruienilor , să uniformizăm suprafața din punct de vedere estetic, să menținem umiditatea și căldura optimă a solului. Previne și uscarea solului și formarea așa-numitei cruste de sol. Limitează eroziunea solului. Protejează rădăcinile plantelor de ger și primăvara de pornirea prematură în vegetație din cauza temperaturilor ridicate. Crește activitatea microbiană din sol și adaugă substanțe nutritive. Mulcirea este o metodă foarte răspândită în agricultură și în grădinărit.
Mulcirea o facem:
- prin așternerea unui strat înalt de material
- prin acoperirea suprafeței solului cu folie sau cu material textil
Mulcirea poate aduce în grădină și mucegai. Se poate întâmpla acest lucru la un strat înalt de mulci. La depozitarea lui necorespunzătoare. La folosirea unui mulci deja infectat cu miceliu de ciuperci.
La așternerea paielor sub pomii fructiferi se pot înmulți rădăcinile lor mici din stratul superior al solului. Ceea ce nu este de dorit. Se pot înmulți și șoarecii de câmp și șoarecii.
Cu ce mulcim:
- cu scoarță
- cu mărunțiș de lemn și rumeguș
- cu frunze
- cu paie
- cu turbă
- cu iarbă cosită
- cu pietricele și pietriș
- cu material textil netesut și țesut
- cu folie de polipropilenă
- și cu combinații de materiale
La acoperirea stratului cu folie este potrivită folia de polietilenă neagră sau transparentă. Prin această metodă de mulcire – intensificăm activitatea microorganismelor din sol, creștem încălzirea solului, limităm creșterea buruienilor și creștem capacitatea de reținere a umidității.
Înainte de așternerea foliei pe strat trebuie să nivelăm bine solul și să pregătim, de exemplu, pietre sau șipci pentru a îngreuna marginile. Eventual putem folosi cârlige zincate.
Împărtășiți articolul cu prietenii pe Facebook!
Autor: Hana Michalíková
V-ar putea interesa: Lucrări de ianuarie