Puya chilensis – originală și greu de ratat

Puya chilensis – originală și greu de ratat

Puya chilensis (lat. Puya chilensis) – aparține familiei bromeliaceelor, a ananasului (lat. Bromeliaceae) – această familie cuprinde ierburi perene, suculente și unele specii de arbuști mici. Pentru această familie sunt tipice frunzele care cresc în rozete, care ajută la păstrarea apei, mai ales la suculente. Aceste rozete pot fi la nivelul solului, dar și în partea de vârf a plantei. Frunzele acestor plante sunt simple, sesile, adesea coriacee. De cele mai multe ori sunt dispuse în spirală. Fructul acestor plante este o capsulă sau o bacă. Un reprezentant al acestei familii este de exemplu și ananasul. Se cunosc aproximativ 50 de genuri și 1700 de specii.

Puteți cultiva cu plăcere puya chilensis – o plantă ornamentală de până la 2 metri înălțime. Care are o inflorescență superbă și originală și va fi o podoabă a terasei sau a grădinii dumneavoastră de iarnă.

Puya chilensis – este o plantă terestră din familia bromeliaceelor. În această familie intră de exemplu și liane. Crește pe pantele aride din Chile, de aici și epitetul speciei, chilensis. Puya chilensis este o plantă perenă nepretențioasă. Formează rozete mari, dese, verde-cenușii, pe care frunzele sunt mărginite de spini curbați. Aceștia servesc pentru ca erbivorele care pasc să nu ajungă în centrul plantei. Florile de puya sunt în spice care pe plantă arată ca o măciucă medievală. Florile amintesc de vârfurile măciucii. Puya este o plantă foarte rezistentă și perenă.

Dacă se dezvoltă bine, poate forma singură o întreagă colonie de plante. Puya chilensis crește foarte lent. Poate crește treptat liniștit și douăzeci de ani.

Dacă vă gândiți să înviorați parcul dumneavoastră de plante, atunci puya este o alegere originală și frumoasă. Este o plantă perenă, destinată cultivării în condiții de apartament, în grădini de iarnă, în holuri.

Cultivăm puya chilensis

Puya chilensis face deocamdată parte la noi dintre raritățile de cultivat. Creșterea ei este lentă, dar în condițiile noastre ajunge la înălțimea de 2 m, în natură până la 5 m. Vara puya poate fi scoasă pe terasă. Marea ei inflorescență superbă este potrivită pentru orice interior. Poate fi amplasată și în vestibulurile firmelor, hotelurilor și recepțiilor. Este reprezentativă, atrage mereu atenția și este ușor de ținut minte. Aceasta este firma, hotelul cu flori superbe la recepție. Poate ajuta la deschiderea unor teme de conversație.

Ce trebuie să pregătim pentru cultivare

Puya chilensis – cultivarea acestei plante nu este deloc pretențioasă. Semințele le punem în substrat pregătit – potrivit pentru germinarea plantelor de apartament, sau în pastile de turbă. Răsadurile le ferim de soarele direct, deși planta mai în vârstă iubește locul însorit. Prosperă și la semiumbră, ferită de soarele direct de amiază.

Substratul – o cultivăm într-un substrat pietros. De exemplu pentru suculente. Pe fundul ghiveciului punem argilă expandată sau alt strat de drenaj, de exemplu din pietricele. Îi priește temperatura de cameră, chiar și la germinare, nu este nevoie să o acoperim și nici să încălzim substratul. În natură crește sus în munții Anzi. Este deci o plantă foarte rezistentă și nepretențioasă la cultivare.

În Chile această specie crește în următoarele condiții, în funcție de altitudine:
Munții de coastă, 500–2000 maltitudine.
Zonele de coastă, 0–500 m altitudine

Fertilizarea și udarea – planta își obține nutrienții în principal din umiditatea aerului și din ploaie, dar și din insecte moarte, excrementele animalelor și ale plantelor etc. Cu frunzele spinoase omoară insecte și animale mici, care ajung apoi să-i servească drept îngrășământ. Are nevoie de umiditate mai ridicată a aerului. Îi priește stropirea. În zilele uscate o puteți stropi în fiecare zi.

Iarna – la temperaturi mai scăzute este potrivit să reduceți puyei udarea la minimum. Udarea se face deci în reprize, de fiecare dată abia după ce substratul se usucă complet. Este mai potrivit să o lăsați să ierneze în casă, la temperatură de cameră, deși această plantă este rezistentă la ger, temperatura indicată fiind de la -20 °C până la -6 °C, în funcție de vârsta și vigoarea plantei. Face însă parte din grupa de rezistență 10–11, ceea ce înseamnă că nu suportă înghețul. Temperatura nu ar trebui să scadă sub plus 2 °C.

Planta este în plină forță între anii 8–12. Dacă vreți să o răsfățați pe puya, ierniți-o la temperaturi mai scăzute, dar în casă, sau mutați-o într-o seră, iar primăvara vă va răsplăti cu flori formate rapid, care sunt deja în aprilie–mai cu sutele în spicele de flori.

Puya chilensis – curiozități

În trecut se spunea că planta este periculoasă dacă crește pe pășuni pentru oi, dar și pentru păsări. Acest lucru din cauza faptului că ghimpii ascuțiți de pe frunzele curbate puteau fi periculoși, rănind animalele care o consumau, și astfel planta le putea omorî. Dacă mureau în apropiere, planta avea nutrienți din trupurile lor pentru creștere.

Fibrele din frunzele de puya se folosesc la împletirea plaselor de pescuit. Mediul natural de creștere al puyei este arid, nu o pădurice tropicală umedă. Ci marginile stâncoase ale pădurilor, de-a lungul drumurilor, pe pante uscate, aride. Plantele uscate pot fi foarte inflamabile și sunt expuse deteriorării de incendiile care apar din neatenție și din nerespectarea regulilor de aprindere a focului în natură de către oameni.

Distribuiți articolul prietenilor pe Facebook!

Autor: Hana Michalíková

V-ar putea interesa: Grăsuța