Cicas japonez – simbol al longevității

Cicas japonez – una dintre cele mai vechi plante din lume. Cicașii au apărut pentru prima dată în urmă cu 250 mil. de ani. Sunt longevivi, durata de viață a cicașilor din grădinile japoneze se estimează la 1100 de ani.

Pe scurt: Cicasul japonez (Cycas revoluta) este o plantă longevivă cu creștere lentă – crește anual cam 3 cm și în grădinile japoneze trăiește până la 1100 de ani. Are nevoie de un ghiveci mai înalt, de substrat permeabil, multă lumină și căldură: vara 26–33 °C, iarna 7–20 °C. Excesul de apă și excesul de fertilizare îi dăunează mai mult decât neglijarea.

Denumirea botanică	Cycas revoluta, familia Cycadaceae
Creșterea anuală	cam 3 cm, trunchiul ajunge la 3–8 m
Frunzele	50–180 cm, 100–240 de foliole
Temperaturi	vara 26–33 °C, iarna 7–20 °C
Ger	trunchiul rezistă până la -10 °C, frunzele cad
Germinarea semințelor	câteva săptămâni până la 6 luni la cca 30 °C

Cicas japonez – simbol al longevității

Cicasul japonez (lat. Cycas revoluta) – este o plantă din familia Cycadaceae (lat. Cycadaceae). Este cel mai potrivit cicas pentru cultivarea în locuințe și este și cel mai îndrăgit. Planta crește foarte lent și este decorativă. Este adesea numită fosilă vie. Cicasul este o plantă longevivă, în natură exista deja în urmă cu 250 de milioane de ani. În prezent această specie este inclusă în Lista Roșie a speciilor amenințate, iar comerțul cu semințele ei este controlat și intră sub protecția convenției internaționale CITES. Aceste plante sunt longevive. În grădinile japoneze există plante vechi de până la 1100 de ani. Unele calcule arată plante vechi chiar de 2000 de ani. Vârsta lor nu se poate stabili simplu ca la copaci, după inelele anuale; la cicași vârsta se estimează după viteza medie de creștere și după numărul cicatricelor frunzelor.

Cicasul japonez este o plantă dioică, care la o vârstă mai înaintată seamănă la aspect cu un palmier. Trunchiul ajunge la 3–8 m înălțime. Crește însă foarte lent, cca 3 cm pe an. Diametrul trunchiului ajunge la 45–95 cm. La plantele mai vechi trunchiul se poate și ramifica. Frunzele se află în vârful trunchiului și au 50–180 cm lungime și constau din 100–240 de foliole (care au 8–18 cm lungime și 4–7 mm lățime). Aceste foliole sunt coriacee, rigide, verde închis, ușor răsucite și în tinerețe sunt acoperite cu pâslă portocalie.

Inflorescențelela cicași sunt masculine și feminine. Conurile masculine au solzi dispuși în spirală, sub care se formează polenul, iar plantele feminine au megasporofile de cca 20 cm, acoperite cu un înveliș dens, brun, pâslos, care poartă în partea inferioară 2–3 perechi de ovule. Semințele cicasului japonez sunt ovate și au un tegument portocaliu-roșu.

Cultivarea cicașilor

Cicasul japonez – în natură crește pe pante cu substrat calcaros, în locuri însorite. În natură poate apărea și în păduri, întotdeauna însă pe substrat calcaros. Necesită un sol bine drenat și suportă greu excesul de apă. Cicașilor le priește vremea subtropicală – temperaturi de vară de 26–33 °C și iarna temperaturi de 7–20 °C. Temperaturi asemănătoare putem obține la cultivarea acasă pe un pervaz deasupra caloriferului. Cicașii rezistă la ger până la -10 °C. Rezistă trunchiul, frunzele cad din cauza gerului.

Cultivarea cicasului japonez nu este pretențioasă. Trebuie însă găsită cheia pentru ca planta să fie mulțumită la dumneavoastră în locuință.

Semințele de cicas, pe care le cumpărați, au o coajă colorată – portocaliu-roșie. Aceasta trebuie curățată complet, deoarece protejează sămânța până la descompunerea ei. Sămânța lemnoasă a cicașilor este deci potrivit să fie înmuiată 1–2 zile în apă călduță. În apă o înmuiați abia atunci când știți că veți semăna cicasul. Nu este nevoie să deteriorați coaja cu mai multe zile înainte. De îndată ce sămânța a absorbit apă, puneți-o în substratul pregătit. Cel mai potrivit este argila expandată sau fibra de nucă de cocos. Substratul – argila expandată este potrivit să fie încălzit în prealabil în cuptorul cu microunde și să i se mențină căldura. În substrat puteți amesteca un preparat împotriva mucegăirii semințelor. Sămânța nu o puneți în substrat întreagă, ci cel mult până la jumătate. Mențineți substratul cald și umed. Pentru germinare puteți folosi, de exemplu, o mini-seră sau puteți acoperi sămânța cu un borcan sau cu un capac tăiat dintr-o sticlă PET. Sămânța trebuie aerisită corespunzător, ca să nu mucegăiască. Temperatura potrivită pentru germinare este în jur de 30 °C.

Cicașii germinează de la câteva săptămâni până la 6 luni. Semințele germinează prin crăparea longitudinală a semințelor. De îndată ce răsare prima frunză, oferiți plantei suficientă lumină. Prima frunză apare de obicei abia după ce crește rădăcina principală, fiți deci răbdători. Verificați cu grijă semințele în timpul germinării, ca să nu putrezească

Cicasul are nevoie de:

Ghiveci mai înalt, deoarece are o rădăcină principală puternică și adâncă. Nu puneți pământul chiar până la margine, ca să rămână loc pentru rădăcinile de suprafață, coraloide.
Substrat aerat și permeabil, care elimină rapid apa, iar solul rămâne totuși umed. Substratul se poate amesteca cu pietricele, perlit, piatră ponce sau alt material grosier. Se poate folosi și substrat pentru palmieri sau cactuși. Rădăcinilor nu le priește mediul umed, care poate cauza putrezirea lor.
Udarea – nu trebuie să fie deloc regulată. Uscarea completă a solului după o vacanță obișnuită de o săptămână nu dăunează plantelor, dacă nu este vorba de exemplare complet tinere. Plantele suportă foarte bine neglijarea și lipsa udării. Se potrivesc deci și celor ocupați și cultivatorilor cărora nu le crește nici o frunză. Cicasul va rezista cu dumneavoastră în locuință cât mai mult, nu-l veți învinge așa ușor.
Suficientă lumină și căldură, dacă acestea sunt asigurate, plantele formează o dată pe an un val de frunze, care cresc din centrul plantei și își desfac foliolele asemănător ferigilor. Este deci potrivit să amplasați cicasul deja în martie la un loc cald și luminos și să-l udați mai abundent. Locul cald ar trebui asigurat și noaptea. În Cehia este foarte greu de asigurat o temperatură constantă și noaptea, mai ales dacă aveți cicasul amplasat în aer liber. De aceea este potrivit să amplasați planta pe un pervaz deasupra caloriferului.

Cicașilor le dăunează:

Îngrijirea excesivă, udarea excesivă, fertilizarea excesivă și solul hrănitor.
Mediul rece – cicașii încetează să formeze frunze.
Lipsa de lumină – planta formează frunze lungi, care se usucă și nu arată estetic.
Plantei nu ar trebui să i se ofere căldură încă din ianuarie, când în apartamente sezonul de încălzire este în plină desfășurare, planta ar putea astfel să formeze prematur frunze, iar acestea, din lipsă de lumină naturală, ar putea rămâne subdezvoltate.

Din trunchiul cicasului se obține sago. Sago este o pulbere amidonoasă. Sago stă la baza alimentației în câmpiile din Noua Guinee, unde se consumă sub formă de turtă cu pește.

Cicașii se cultivă în multe regiuni ale lumii. Provin din sudul Japoniei. Locul de origine al cicașilor este insula Kyushu și arhipelagul Ryukyu. Se întâlnește și în China, în provincia Fujian. Un mare exportator de butași de cicas este Olanda.

Nu uitați să distribuiți articolul prietenilor!

Autor: Hana Michalíková

V-ar putea interesa: Fosilă vie – Metasequoia glyptostroboides