Pe scurt: Leandrul (Nerium oleander) are nevoie de un loc însorit, călduros, vara de udare abundentă și de un substrat permeabil, cu nisip, fără turbă. Înflorește din iunie până în octombrie. Iernați-l într-un loc mai răcoros, la 8–12 °C. Întreaga plantă este puternic toxică, o intoxicație mortală poate apărea chiar după ingerarea unei singure frunze.
| Înălțimea în natură | până la 5 m |
|---|---|
| Înălțimea în ghiveci | max. 2 m |
| Perioada de înflorire | iunie–octombrie |
| Fertilizare suplimentară | aprilie–august |
| Temperatura de iernare | 8–12 °C |
| Rezistența pe termen scurt la ger | până la -11 °C |
Leandrul (lat. Nerium oleander) este unicul reprezentant al genului Nerium (lat. Nerium). Aparține familiei Apocynaceae (lat. Apocynaceae). Această plantă ornamentală decorativă provine din regiunea mediteraneană, unde crește de-a lungul cursurilor de apă și în ansambluri urbane. În natură crește leandrul de la Portugalia până în Maroc. Ne amintește adesea de vacanța în Grecia, Turcia și Croația, unde crește din belșug pe marginea drumurilor. Leandrul este una dintre cele mai îndrăgite plante cultivate pe balcoane și terase însorite. Mai ales seara are un parfum amețitor și ne amintește astfel de clipele petrecute în vacanță. Leandrul este un arbore/arbust de până la 5 m înălțime, bogat ramificat. În condiții de apartament ajunge la înălțimea de max. 2 m. Îl puteți ține și prin tăiere la înălțimi mai mici. Face parte dintre plantele veșnic verzi. Frunzele sunt pețiolate, dispuse verticilat, lanceolate și coriacee. Florile sunt dispuse în panicule terminale. Sunt pedunculate, pentamere. Ca și culoare de la roz la roșu și desigur și albe. Florileemană într-adevăr un parfum amețitor, mai ales spre seară. Fructul leandrului este un folicul cu semințe, asemănător unei păstăi. S-au obținut numeroase cultivaruri – cu flori pline, diverse culori ale florilor, frunze panașate etc. Alegerea pentru cultivare este deci mare și astfel leandrul poate împodobi orice grădină.
Cultivarea leandrului
Planta provine din regiunea mediteraneană și, prin urmare, iubește căldura și i se potrivesc locurile însorite, calde și aerisite. După cumpărarea semințelor pregătiți o mini-seră sau un alt recipient închis, care va simula o răsadniță. Solul pentru germinarea semințelor ar trebui să fie bogat în nutrienți și constant umed, la fel ca aerul din recipient. Dacă lăsați să germineze semințe de plante exotice, le puteți printre altele și unge înainte de așezarea în pământ cu sucul din frunzele de aloe verasau le puteți înmuia în acesta. Pământul pentru germinare îl puteți lăsa să se încălzească la soare sau în cuptorul cu microunde. Citiți întotdeauna în detaliu instrucțiunile de germinare de pe ambalajul semințelor și procedați în consecință.
După germinare, mutați leandrul într-un ghiveci, pe al cărui fund puneți un strat de argilă expandată ca strat de drenaj. Planta suportă greu excesul de apă. Substratul nu ar trebui deci să conțină turbă, care absoarbe apa ca un burete. Dimpotrivă, sunt mai potrivite substraturile cu un conținut de nisip. Dacă vi se pare că planta tânără mutată este slabă, o puteți lăsa încă acoperită cu sticlă (ca de exemplu ibiscușii). Amplasați-o deocamdată pe partea ferită de vânt. După amplasarea la locul ales nu mai acoperim plantele. Leandrul iubește căldura, nu este nevoie nici să fie umbrit.
Leandrul are nevoie în lunile calde de udare abundentă – cel mai bine cu apă decantată. Dacă veți cultiva leandrul de exemplu lângă calorifer sau direct în spatele geamului, recomandăm stropirea regulatăa plantei. Dacă leandrului îi lipsește umiditatea, veți observa că încep să-i cadă frunzele. În lunile de iarnă, în schimb, puteți lăsa pământul din ghiveci aproape să se usuce și să udați rar.
Leandrii înfloresc din iunie până în octombrie. Din aprilie până în august fertilizăm leandrul suplimentar cu îngrășăminte organice sau combinate pentru plante de apartament.
Locuri potrivite pentru leandri sunt balcoanele calde și terasele orientate spre sud. Dacă plănuiți să amplasați planta în spațiul grădinii/terasei, puteți adăuga în ghiveci și pietre mai mari, care îngreunează ghiveciul și nu-l răstoarnă orice vânt. Planta se mută în primii trei ani de viață în fiecare an, în perioada următoare se mută din 2–3 în 2–3 ani. Unele plante au nevoie de până la 4 mutări până își formează un bun balot de rădăcini ca bază a unei creșteri sănătoase.
După înflorire leandrul îl tundem. La puieții de un an tăiem după înflorire doar florile. La cei mai vechi tăiem la o treime până la jumătate din lungime. Dacă aplicați leandrului o tăiere mai drastică, țineți cont că va înflori abia peste un an. Leandrii rezistă până la temperatura de -11 °C. Recomandăm totuși iernarea acestei plante într-un loc mai răcoros, cu temperatura în jur de 8–12 °C. Tocmai temperatura constantă (garaj încălzit) iarna în timpul iernării plantei asigură abundența florilor în sezonul următor. Dacă nu este posibil să mutați și să iernați leandrii, puteți încerca să-i acoperiți cu un material textil negru nețesut și să împachetați în el și ghiveciul. Este însă 50:50, planta poate îngheța și muri. Merită să mutați pe timpul iernii și exemplarele mai mari din ghivece mai voluminoase.
Dacă vi s-ar părea frumos leandrul ca bonsaiși ați vrea să încercați să-l modelați, recomandăm mai degrabă să altoiți pe un portaltoi de leandru (puiet de un an) un Adenium.
Leandrul (Nerium oleander)
Întreaga plantă este puternic toxică! Intoxicația mortală apare după ingerarea unei singure frunze de leandru. Intoxicația mortală apare și dacă pregătiți și consumați o mâncare pe un foc făcut din crenguțe de leandru, sau dacă consumați miere din florile de leandru. Toxicitatea acționează asupra inimii și crește tonusul activității cardiace. Semnele intoxicației sunt asemănătoare ca la intoxicația cu alte plante toxice – vărsături, diaree, tremurături, aritmii cardiace, febră, amețeli. Acasă nu preparați cu siguranță nimic din leandru și nu încercați nicio automedicație. Este o plantă mortal de toxică!
În grădină leandrul îndeplinește pe deplin funcția de arbust decorativ, cu flori superbe în nuanțe de roz.
Autor: Hana Michalíková
V-ar putea interesa: Măslinul – un arbore cu suflet