Floarea pasiunii – podoabă de apartament

Pe scurt: Floarea pasiunii (Passiflora) este o liană cățărătoare de apartament, care are nevoie de un loc însorit, suport, udare regulată și îngrășământ pentru plante cu flori. Înmuiați semințele 48 de ore în apă caldă și semănați-le la circa 0,5 cm adâncime, la 22–26 °C. Iernați-o la 7–15 °C, iar partea aeriană scurtați-o înainte la circa 30 cm.

Floarea pasiunii (lat. Passiflora) este o liană veșnic verde de apartament, cu flori exotic de frumoase. Se numără printre plantele care ne împodobesc locuințele. Datorită frumuseții sale, este cultivată în casele noastre de multă vreme. Floarea pasiunii este un arbust cățărător care înflorește foarte mult timp și bogat. Face parte din genul care cuprinde nu doar ierburi perene cățărătoare, ci și arbuști. Cârceii ei asemănători lianelor ajung la lungimi de până la 2 m. Floarea pasiunii provine din America de Sud. În regiunile mai calde se cultivă ca plantă ornamentală, în subtropice ca plantă comestibilă. Întregul gen cuprinde aproximativ 520 de specii. Florile pasiflorei sunt formate din cinci până la șapte tepale cu diametrul de până la 10 cm. În mijlocul florii se află o coroană deasă de antere colorate în albastru și alb. Majoritatea florilor de pasiflora se caracterizează prin forme și culori neobișnuite. Soiul Constance Eliott înflorește cu flori alb-fildeș, soiul Kaiserin Eugenie cu flori violete. Soiul Passiflora racemosa formează ciorchini de muguri roșii. Printre pasiflore găsim și specii cu flori foarte discrete – de exemplu Passiflora suberosa, care are flori verzi de circa 2 cm. La pasiflora florile cresc din axila frunzelor și înfloresc de obicei doar o zi. Numărul de flori depinde de cât de bine se dezvoltă planta. Dacă este cultivată în condiții „ideale", pot crește din axila frunzelor două, trei sau chiar patru flori. Mugurii florali planta îi formează și pe cârceii cu care se ține de suport.

Cultivarea pasiflorei

Floarea pasiunii este o plantă splendidă, înflorită, exotică, cățărătoare, iubitoare de căldură. În apartament puteți cultiva mai multe specii, fie pentru fructele ei dulci, fie pentru florile frumoase. Pentru cultivare alegeți un substrat de greutate medie, destinat plantelor de apartament. Pregătiți o construcție care va susține planta. Lăstarii pasiflorei ajung la lungimi mai mari, chiar de doi metri. Este deci posibil, de exemplu, să aranjați și să înfășurați lianele crescute în cerc. Este cea mai simplă și mai stilată aranjare a formei pasiflorei. Pasiflora este o plantă foarte decorativă. Îi priește locul însorit. Pe pervaz amplasați-o pe partea sudică a apartamentului. În lunile de vară puteți scoate pasiflora și afară la soare. Și în aer liber nu uitați de suportul pe care îl pregătiți pasiflorei, ca lianele cățărătoare să aibă de ce să se prindă.

Pentru semănat pregătiți mai departe semințele de pasiflora. Acestea trebuie înmuiate înainte de semănat 48 de ore în apă caldă. Semințele de pasiflora se umflă ușor. Semințele astfel umflate le semănăm la circa 0,5 cm adâncime. Pentru semănat folosiți un substrat destinat acestui scop sau tablete de turbă pentru semănat. Semințelor de pasiflora recent semănate le priește cel mai bine temperatura camerei, adică în jur de 22–26 °C. 

Udarea la pasiflora trebuie să fie regulată, în perioada de creștere bogată udați zilnic. Nu este însă necesar să udați excesiv substratul din ghiveci, aceasta ar putea duce la putrezirea rădăcinilor. Dimpotrivă, dacă uitați să udați planta, aceasta se poate usca. Pasiflorei îi priește pulverizarea regulată.

Un element important în cultivarea pasiflorei este și fertilizarea. Alegeți un îngrășământ potrivit pentru plante de apartament cu flori. Un exces de îngrășământ nepotrivit poate face ca planta să crească luxuriant și să fie verde, dar florile să nu apară. 

Dacă vrem să cultivăm pasiflora pentru fructele dulci, recomandăm polenizarea florilor. Polenizarea se face rupând anterele dintr-o floare și ungând cu ele stigmatele celorlalte flori. Pentru fructe mai bogate este mai potrivit să cultivați mai multe plante separate sau mai multe specii de pasiflora. Pasiflora este doar parțial autopolenizată. Ca specii de pasiflora cu fructe cultivăm acestea: Passiflora edulis, Passiflora mollissima, Passiflora alata, Passiflora ligularis, Passiflora maliformis, Passiflora quadrangularis. 

Toamna începem să pregătim pasiflorele pentru iernare. Există specii care suportă gerul până la –8 °C, cum ar fi specia Passiflora caerulea. Pe celelalte le pregătim pentru perioada de repaus vegetativ. În această perioadă de iernare este potrivit ca pasiflorele să-și oprească creșterea. De îndată ce încep nopțile mai reci toamna, pregătim pasiflorelor o încăpere pentru iernare. Încăperea ar trebui să aibă 7–15 °C. La temperaturi mai scăzute pasiflorele pot pierde frunzele. Cum pregătim planta pentru iernare? Tăiem tot sistemul radicular care a crescut în spațiul din jur în afara balotului de rădăcini. Scurtăm și partea aeriană a plantei, la circa 30 cm. Planta în această perioadă de repaus o udăm în funcție de cantitatea de lumină zilnică. Cu siguranță nu udăm excesiv, dar nu lăsăm balotul de rădăcini să se usuce complet.

Plantele tinere recomandăm să le repicăm într-un ghiveci cu diametrul cu 2–5 cm mai mare decât al celui inițial. Plantele mai în vârstă preferă un spațiu mai strâmt. Primăvara tăiați planta la 5–6 ochi. După repicare înfrunzește rapid. Dacă planta duce lipsă de substanțe nutritive, veți recunoaște asta după faptul că frunzele încep să îi îngălbenească. Atunci este nevoie de fertilizare; se poate folosi și îngrășământul pe care îl aveți acasă pentru plante cu flori sau pentru mușcate. 

Floarea pasiunii înflorește doar pe lăstari tineri. Pe lăstarii vechi, fără frunze, nu face flori. Dacă aveți deja acasă o astfel de pasiflora, ajutați-o odată cu începutul primăverii: repicați-o și oferiți-i o tăiere de primăvară.

Curiozități

Pasiflora nu este doar o plantă ornamentală. Se folosește frecvent și în industria alimentară. Fructele unor specii de pasiflora sunt comestibile. Cea mai cunoscută specie comestibilă de pasiflora este maracuja (lat. Passiflora edulis) sau granadilla (Passiflora ligularis). Aceste fructe exotice gustoase sunt o podoabă nu doar a ghivecelor, ci și a grădinilor. În ofertă avem și un amestec de plante exotice, dacă ați vrea să cultivați mai multe specii de plante exotice comestibile, nu doar pasiflora. Printre alte specii de pasiflora comestibile, cunoscute sau mai puțin cunoscute, se numără Passiflora alata, Passiflora quadrangularis, Passiflora laurifolia și altele. Fructele aromate ale pasiflorei se prelucrează în sucuri, nectaruri sau gemuri și iaurturi cu fructe. Se folosește și ca aromă, ca adaos de gust.

O curiozitate despre pasiflora este și numele ei, care a apărut din faptul că în floarea neobișnuită a pasiflorei albastre Passiflora caerulea se pot vedea instrumentele pătimirii biblice a lui Isus Hristos. Dacă priviți în centrul florii, veți vedea trei stiluri negre cu stigmate ca niște cuie, cinci antere ca cele cinci răni ale lui Hristos și în jur o coroană de filamente colorate ca o coroană de spini. Vârfurile ascuțite ale petalelor reprezintă lancea, numărul lor este zece ca al apostolilor, iar cârceii bicele. Numele latin Passiflora i l-au dat pasiflorei iezuiții, în traducere înseamnă passio – pătimire și flos – floare. 

Autor: Hana Michalíková

V-ar putea interesa: Albăstreaua