Gândacul din Colorado în grădină

Pe scurt: Gândacul din Colorado poate reduce recolta de cartofi cu 30 până la 50 %. Cel mai eficient este culesul manual al gândacilor imediat după ieșirea lor primăvara, rotația culturilor și izolarea spațială a parcelelor de cartofi. Tratamentele chimice se fac în perioada ecloziunii larvelor, iar din cauza rezistenței evitați organofosfații și piretroizii sintetici, alternând produsele pe parcursul sezonului.

Gândacul din Colorado, sau în latină Leptinotarsa decemlineata este în condițiile noastre singurul dăunător grav al cartofului. Își folosește acest monopol și este capabil să provoace pe plante așa-numitul defoliat total. Recoltele totale de cartofi pot fi astfel reduse cu 30–50 %. Pe lângă cartofi atacă și vinetele, roșiile, iar întregul său ciclu de dezvoltare a fost observat și pe specia sălbatică Solanum dulcamara și pe măselariță (Hyoscyamus niger).

Descrierea gândacului

Adulții gândacului din Colorado se caracterizează prin dungi longitudinale alb-negre pe elitre și un cap portocaliu. Depun ouă galben-portocalii în grupuri, din care eclozează larve roz-roșiatice, cu capul și picioarele negre. Larvele au pe laturile corpului două rânduri de pete negre.

Ciclul de viață al gândacului

Gândacii adulți iernează în sol, primăvara ies la suprafață și caută culturile de cartofi sau alte plante gazdă, unde au loc hrănirea de maturare și împerecherea. Femelele se dedică apoi depunerii ouălor, pe care le așază pe partea inferioară a frunzelor, în grupuri de câteva zeci, iar o femelă poate depune de la câteva sute până la câteva mii de ouă în timpul vieții. Larvele gândacului sunt foarte lacome și trec prin patru stadii de dezvoltare – stadii larvare. Larvele din stadiul al patrulea părăsesc planta și intră în sol pentru a se transforma în pupă. În părțile sudice ale Europei gândacul are două generații pe an, iar o parte dintre adulți pot ierna și la noi de două ori.

Modalități de combatere a gândacului

Dușmanii naturali ai gândacului

Având în vedere introducerea relativ recentă a acestui dăunător, ecosistemele Europei nu sunt încă în stare să facă față eficient acestui dăunător. La distrugerea gândacului ajută fazanii, potârnichile și alte specii de păsări, iar dintre insecte buburuzele, viespile, aripile-de-dantelă și urechelnițele. Literatura menționează la carabul Poecilus cupreus un consum de 10 larve din stadiul al doilea pe zi, la aripile-de-dantelă 10 larve din stadiul întâi sau 6 larve din stadiul al doilea. În sol, larvele și adulții sunt atacați de ciuperci entomopatogene și de nematode.

Dușmanii naturali au însă nevoie pentru dezvoltarea lor de o biodiversitate mai mare (compoziția în specii de plante și animale care se găsesc) pe câmp și de absența pesticidelor neselective, ceea ce se poate obține doar cu greu în monoculturile actuale de cartofi.

Cum luptăm cu gândacul

Cultivatorul poate face față gândacului din Colorado în esență în două moduri, și anume mecanic sau chimic.

• Protecția mecanică

Constă în izolarea spațială a parcelelor de cartofi din anul trecut și din acest an și în culesul manual. Izolarea spațială și rotația culturilor ajută la reducerea numărului de gândaci care ajung primăvara la cartofi, dar această posibilitate este limitată de terenurile pe care le are la dispoziție cultivatorul. De exemplu, într-o colonie de grădinari, unde cartofii sunt cultivați din 20 în 20 de metri, acest efect nu poate fi folosit.

Culesul manual constă în culegerea și distrugerea gândacilor și a stadiilor lor de dezvoltare. Are importanță mai ales în perioada primei hrăniri a gândacilor adulți după iarnă. În acel moment, prin distrugerea câtorva indivizi, având în vedere potențialul lor de reproducere, se poate preveni explozia populației de gândaci care urmează. Se pot îndepărta și frunzele cu ouă, care sunt însă greu vizibile pe partea inferioară.

• Protecția chimică

În ultima vreme apar linii de gândaci care sunt rezistente la organofosfați, piretroizi sintetici și alte câteva insecticide. De aceea este necesar să nu folosiți produse din aceste grupe, să alegeți altele și, încă mai bine, să le combinați pe parcursul vegetației pentru a preveni apariția unei rezistențe suplimentare.

Cel mai potrivit termen de tratament este în perioada ecloziunii larvelor, atât din punctul de vedere al sensibilității lor, cât și din punctul de vedere al prevenirii pagubelor provocate prin hrănire.