Alegerea îngrășământului

De ce și cu ce fertilizăm de fapt?

Plantele le fertilizăm pentru a obține rezultatele dorite o producție de calitate de masă vegetală. Planta preia desigur în mod natural substanțele nutritive din sol și de aceea în esență fertilizăm solul și nu direct plantele. Asta este valabil cu câteva excepții, despre care va fi vorba mai departe. Dacă luăm asta în considerare, este evident că interesul nostru este să avem solul corect și bine aprovizionat cu substanțe nutritive încă înainte de a planta plantele avute în vedere. În practica de cultivare cele mai frecvente sunt două cazuri de organizare a mediului de cultură. Primul este solul liber de pe strat, al doilea este solul aflat într-un recipient. Pe strat folosim solul mai mulți ani, de aceea avem grijă să îl îmbunătățim și, în esență, îl creăm, în timp ce la cultivarea în recipiente avem nevoie ca solul să fie de la început într-o condiție excelentă. Majoritatea cultivatorilor sunt de acordcă cel mai important în nutriția plantelor este elementul care lipsește. De aceea împărțirea substanțelor nutritive în principale și macro/microelemente poate fi înșelătoare în practică.

Suprafețe exterioare – gunoiul de grajd valorează cât aurul

Pe strat cultivăm plante mai mulți ani, de aceea scopul nostru ar trebui să fie creșterea fertilității solului. Aceasta merge mână în mână cu creșterea proporției de substanțe organice din sol. Substanțele organice conținute în sol sub formă de humus sunt de fapt baza stabilității structurii solului, solul face față mai bine variațiilor de umiditate, iar și îngrășămintele aplicate sunt mai bine preluate de sol și eliberate mai treptat către plantă. Fertilizarea cu îngrășăminte organice ar trebui deci preferată în condiții exterioare.

Fertilizarea cu îngrășăminte organice

Proporția de substanțe organice din sol se poate crește cu ajutorul gunoiului de grajd sau al compostului. Din păcate, mai ales gunoiul de grajd este în deficit, de aceea firmele vin în întâmpinarea cultivatorilor și oferă îngrășăminte organice sub formă granulată.

În cazul folosirii gunoiului de grajd și a formelor sale comerciale, trebuie aduși în sol și fosfor, deoarece gunoiul de grajd este sărac în el. În granule este însă de obicei deja prezent. Dacă nu este, este bine să fie adăugat printr-un îngrășământ fosfatic potrivit (de exemplu superfosfat).

Îngrășămintele organice sunt fiziologic acide, de aceea este bine ca pe solurile acide să fie completate încă și prin calcarizare. Aceasta este potrivită dacă intenționăm să cultivăm plante cărora le place reacția neutră a solului, ceea ce este cazul majorității. Calcarizarea este o operație pe care o facem la intervale de câțiva ani, dacă pH-ul solului scade continuu și lent. Scăderea pH-ului solului este o tendință în majoritatea regiunilor noastre. Se poate calcariza de exemplu cu dolomit, cu care aducem în plus în sol magneziu.

Fertilizarea cu îngrășăminte anorganice

În timp ce îngrășămintele organice se pot folosi destul de bine doar pe suprafețele exterioare, aplicarea îngrășămintelor anorganice are aceleași reguli atât pe strat, cât și în ghiveci.

Alegerea tipului de îngrășământ

Îngrășămintele anorganice se împart în îngrășăminte cu un singur component, cu două.. și cu mai multe componente. Pentru nevoile noastre le putem împărți în cu un singur component și complete.

Îngrășământul cu un singur component

Îl alegem în cazul în care avem deficit de un singur element, ceea ce se numește în termeni de specialitate deficiență. Aceasta poate fi cauzată fie de prezența scăzută a elementului în sol, fie de blocarea lui de către un alt element (excesul de potasiu blochează preluarea magneziului). De aceea este mai rapidă și mai eficientă aplicarea lui sub formă de pulverizare pe frunze. Atenție, concentrația îngrășământului nu trebuie să depășească 1 % la pulverizare! La deficit de magneziu folosim pulverizare cu sare amară, la deficit de bor borax.

Îngrășământul cu mai multe componente sau complet

Conține de regulă toate elementele importante pentru creșterea plantei alese. Astăzi sunt disponibile îngrășăminte speciale pentru majoritatea speciilor cultivate. Aplicarea lor o apreciem mai ales acolo unde avem nevoie de la plantă de performanță pe tot sezonul, un exemplu pot fi mușcatele, petuniile și alte flori ornamentale. Avantajoase sunt îngrășămintele complete cu eliberare treptată.

Firmele care produc ambalaje mici de îngrășăminte vin în întâmpinarea grădinarilor amatori și de cele mai multe ori de pe ambalaj este vizibil grupul țintă de plante cărora le este destinat îngrășământul. Nu trebuie deci să ne temem.

Grădinarii amatori vor aprecia desigur îngrășămintele universale, care se pot folosi la mai multe specii de plante. Și unele îngrășăminte speciale sunt adesea asemănătoare prin compoziție și se pot folosi la mai multe specii, dar trebuie să respectăm întotdeauna instrucțiunile, ca să nu avem surprize neplăcute.

Câteva sfaturi și reguli în încheiere

• Respectați întotdeauna concentrațiile, termenele și modurile de aplicare prescrise.
• Țineți minte că plantele tinere sunt mai sensibile la îngrășăminte, se fertilizează mai puțin și cu concentrații mai slabe. 
• Îngrășămintele granulate nu trebuie să vină în contact direct cu planta/rădăcinile, ar putea să le deterioreze.
• Legumele cu frunze nu se fertilizează excesiv, acumulează azot, al cărui exces este periculos pentru copiii mici.
• Plantele tinere le fertilizăm cu îngrășăminte cu suficient azot și potasiu, cele adulte necesită și fosfor pentru o înflorire uniformă și rodnicie.