Pe scurt: Orhideele precum phalaenopsis sunt în mare parte epifite, așa că au nevoie de un substrat aerat, grosier, din scoarță, nu de pământ obișnuit, și de o udare mai rară, dar abundentă. Tulpina florală trecută de înflorire se poate tăia fie chiar deasupra celui de-al doilea sau al treilea nod, ca să formeze noi muguri, fie complet la bază. Pseudobulbii îngroșați (uneori numiți impropriu tuberculi) nu se taie niciodată cât timp sunt verzi și fermi, servesc drept rezervă de apă și de substanțe nutritive.
| Familia | orhideelor (Orchidaceae), aproximativ 850 de genuri și 17 000 de specii |
|---|---|
| Substrat | scoarță grosieră, nu pământ obișnuit |
| Udarea | mai rar, dar abundent, substratul se usucă între udări |
| Temperatura | sub 18 °C există risc de putrezire a rădăcinilor la supraudare |
| Umiditatea aerului | orientativ 60–70 % |
| Tăierea după înflorire | deasupra unui nod pentru o nouă înflorire sau la baza tulpinii |
Orhideele aparțin familiei Orchidaceae, una dintre cele mai numeroase familii de plante din lume, cu aproximativ 850 de genuri și 17 000 de specii răspândite aproape în toată lumea, mai ales în tropice. În zona temperată cresc mai degrabă specii terestre, în tropice predomină în schimb epifitele, așezate pe ramurile copacilor. O introducere generală în cultivare găsiți în articolul Cultivarea orhideelor, aici ne vom concentra mai detaliat pe întrebările practice care îi interesează cel mai mult pe grădinari: cum se taie orhideele după înflorire și ce sunt de fapt acești „tuberculi” îngroșați, vizibili pe tulpinile lor.
Orhideele ca epifite: de ce nu cresc în pământ
Pentru a ajunge cât mai sus, deasupra concurenței celorlalte plante, speciile tropicale și-au însușit modul de viață epifit și s-au așezat pe ramurile copacilor. Nu este vorba de parazitism, copacul le servește doar ca sprijin și loc de creștere, substanțele nutritive și apa și le procură orhideea singură. Aprovizionarea cu apă este însă neregulată într-un asemenea loc, de aceea la multe genuri s-a dezvoltat suculența, iar o parte a tulpinii s-a transformat în pseudobulb, un organ de rezervă îngroșat, care păstrează apa și substanțele nutritive pentru perioadele de secetă. Tocmai acești pseudobulbi sunt numiți în mod obișnuit, deși nu tocmai exact, tuberculi ai orhideelor.
Pseudobulbii vechi, golați (așa-numiții pseudobulbi din spate) rămân utili în continuare pe plantă ca sursă de energie de rezervă, chiar dacă ei înșiși nu mai înfloresc, de aceea nu se taie cât timp sunt verzi și fermi. Îndepărtați doar pe cei care s-au uscat complet, au îngălbenit spre brun sau au putrezit.
Phalaenopsis, cea mai răspândită orhidee de apartament, nu are deloc pseudobulbi, își depozitează energia mai ales în frunzele îngroșate, cărnoase. De aceea îngrijirea ei după înflorire diferă de cea a genurilor cu pseudobulbi evidenți, precum cattleya, dendrobium sau oncidium.
Substratul și udarea orhideelor epifite
Deoarece orhideele nu cresc în natură în pământ, pământul obișnuit de grădină sau de apartament nu le convine, reține prea multă apă, iar rădăcinile putrezesc rapid în el. De aceea se cultivă într-un substrat special, aerat, din bucăți de scoarță, eventual cu adaos de mușchi sau de argilă expandată, care lasă apa să treacă repede. Udați mai bine mai rar, dar abundent, și lăsați substratul să se usuce bine între udări. La o temperatură sub 18 °C, riscul de putrezire a rădăcinilor după supraudare este mult mai mare decât la căldură, de aceea în perioada mai rece reduceți mai bine udarea. Orientativ, le convine o umiditate a aerului în jur de 60 până la 70 %.
Tăierea orhideelor după înflorire
La phalaenopsis, cea mai răspândită orhidee de apartament, contează starea tulpinii florale trecute. Dacă tulpina rămâne verde, o puteți tăia chiar deasupra celui de-al doilea sau al treilea nod, socotit de jos, din care poate apoi crește o nouă ramură laterală cu alte flori. Dacă tulpina a îngălbenit sau s-a făcut maronie, tăiați-o mai bine în întregime, chiar deasupra bazei, astfel planta economisește energie pentru un lăstar nou, mai puternic, în loc de o nouă înflorire de pe tulpina veche.
La orhideele cu pseudobulbi, de exemplu la genurile cattleya, dendrobium sau oncidium, după înflorire nu se taie nimic asemănător. Pseudobulbul continuă să funcționeze ca rezervă după înflorire, până se usucă singur, iar un nou pseudobulb crește lângă cel vechi.
| Tipul de orhidee | Pseudobulbi | Ce facem cu tulpina trecută |
|---|---|---|
| Phalaenopsis | nu are, doar frunze cărnoase | tăiere deasupra unui nod sau complet la bază |
| Cattleya | da, evidenți | tulpina moare singură, pseudobulbul rămâne |
| Dendrobium | da, alungiți | tulpina moare singură, pseudobulbul rămâne |
| Oncidium | da | tulpina moare singură, pseudobulbul rămâne |
Orhideele în recipiente de sticlă
Cultivarea într-un terariu de sticlă închis sau semiînchis se potrivește mai ales pentru speciile mai mici, iubitoare de umezeală, și pentru plantele tinere înmulțite din meristem, cărora le menține o umiditate a aerului stabil mai ridicată decât aerul obișnuit din cameră. Sticla trebuie să aibă orificii de aerisire sau să fie deschisă regulat, altfel înăuntru se menține inutil prea multă umezeală, iar riscul bolilor fungice crește. Și în acvariu sau terariu se aplică aceleași principii ca în alte locuri: substrat permeabil, fără apă stagnantă pe fund și suficientă lumină indirectă.
Polenizarea și florile atrăgătoare
Orhideele au mizat pe un număr uriaș de semințe minuscule, într-un singur ovar pot apărea chiar câteva milioane, dar fiecare dintre ele este redusă doar la un embrion, fără substanțe de rezervă proprii. Pentru germinare are deci nevoie de o ciupercă simbiotică, așa-numita micoriză orhideoidă, din care preia substanțe nutritive până când planta tânără poate produce singură, prin fotosinteză, destulă energie.
Diversitatea extrem de mare a culorilor și formelor florilor este legată de specializarea strânsă pe anumiți polenizatori, de la albine și bondari până la fluturi și muște. Unele specii imită chiar prin formă și parfum femelele unui anumit insect, astfel că masculul, la încercarea de a se împerechea, le polenizează din greșeală. Datorită acestei legături strânse cu anumiți polenizatori, dispariția unei specii de insecte poate pune în pericol mai multe specii de orhidee care depind de ea.
Boli și dăunători
Cea mai frecventă problemă este putrezirea rădăcinilor din cauza supraudării, mai ales în perioada mai rece. Dintre dăunători apar, de exemplu, musculițele albe sau păduchii-scut, pe care îi îndepărtați mecanic sau cu un produs împotriva insectelor, conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Frunzele ștergeți-le regulat cu o cârpă sau un șervețel umed, de exemplu șervețele FORESTINA pentru orhidee și plante de apartament, le curățați de praf și veți observa mai ușor un început de atac.
Întrebări frecvente
Cum se taie corect phalaenopsis după înflorire?
Tulpina verde tăiați-o deasupra celui de-al doilea sau al treilea nod, din ea poate crește o nouă ramură florală. Tulpina îngălbenită sau brună îndepărtați-o complet la bază.
Ce sunt „tuberculii” de pe orhidee și trebuie să îi tai?
Sunt pseudobulbi, organe de rezervă cu apă și substanțe nutritive. Cât timp sunt verzi și fermi, lăsați-i pe plantă, îndepărtați doar pe cei complet uscați sau putreziți.
Se poate cultiva orhideea într-un recipient de sticlă?
Da, mai ales speciile mai mici și iubitoare de umezeală, recipientul are însă nevoie de orificii de aerisire sau de aerisire regulată, altfel există risc de supraumezire și de boli fungice.
De ce îi putrezesc rădăcinile orhideei?
Cel mai des din cauza supraudării, combinată cu un substrat nepotrivit, care reține prea multă apă, mai ales în perioada mai rece, sub 18 °C.
Este adevărat că orhideele sunt paraziți ai copacilor?
Nu, este un mit. Orhideele epifite folosesc copacul doar ca sprijin și loc de creștere, substanțele nutritive și apa și le procură singure.
Surse
- Wikipedia: Orchidaceae – numărul de specii, răspândirea și germinarea semințelor prin micoriză
- Wikipedia: Phalaenopsis – cerințe de umiditate, lumină și riscul de supraudare
Actualizat: 10. 10. 2026