Palmierii care provin din regiunile calde ale lumii oferă interiorului dumneavoastră un aer exotic. Siluetele tradiționale mediteraneene de pe coaste și din porturi și frunzișul elegant continuă să-i atragă pe pasionații care visează să aclimatizeze aceste plante în propriile grădini.
Pe scurt: Semințele de palmier se înmoaie 3 zile în apă caldă, iar apa se schimbă zilnic din cauza mucegaiului. Se seamănă într-un sol nisipos, bine drenat, iar substratul se menține umed și cald – semințele încolțesc cel mai devreme după 6–8 săptămâni. Speciile rezistente la îngheț, precum Trachycarpus fortunei, suportă până la -20 °C.
| Înmuierea semințelor | circa 3 zile în apă caldă, apa se schimbă în fiecare zi |
|---|
| Durata germinării | cel mai devreme după 6–8 săptămâni |
|---|
| Mărimea semințelor | rotunde, înveliș tare, diametru de circa 2 cm |
|---|
| Solul | nisipos, bine drenat, fără exces de apă |
|---|
| Chamaerops humilis | suportă temperaturi de până la -15 °C |
|---|
| Trachycarpus fortunei, Nannorrhops ritchiana | rezistă până la -20 °C |
|---|
Palmierii, sau familia Arecaceae, cuprind circa 200 de genuri cu peste 2600 de specii, care cresc de la zona tropicală până la cercul polar. Stufărișul (trestia) este și el apropiat de palmieri. Majoritatea palmierilor se caracterizează prin frunze mari, compuse, veșnic verzi . Palmierii prezintă însă o diversitate enormă a caracteristicilor fizice. Contrar imaginii obișnuite, palmierii nu se găsesc doar în regiunile calde de lângă mări, ci și în deșerturi uscate sau în țările nordice, unde temperaturile coboară mult sub punctul de îngheț. Printre speciile care cresc natural în afara zonei tropicale și subtropicale se numără, de exemplu, palmierul european – Chamaerops humilis, care suportă temperaturi de până la -15 °C și apare în Franța. Există însă și palmieri mai rezistenți la îngheț, în mare parte originari din munții Orientului Apropiat și Îndepărtat, precum Trachycarpus fortunei sau Nannorrhops ritchiana, care rezistă până la -20 °C ! Tocmai Trachycarpus fortunei, numit și palmierul-cânepă, se cultivă chiar și în Insulele Feroe, aflate între Norvegia și Islanda !
Palmierii au parcurs o evoluție îndelungată și de aceea s-au putut adapta la soluri acide, calcaroase, uscate și umede. Primele specii de palmieri au crescut, în mod demonstrat, încă acum 69–70 de milioane de ani. Au fost găsite fosilele lor.
Palmierii și-au găsit în civilizația umană o utilizare foarte largă. Datorită lipsei de pretenții, au fost cultivați pentru produse din nucă de cocos, ulei, curmale, sirop de palmier , ceară de carnauba, nuci, ratan, rafie și lemn de palmier. Printre cei mai importanți palmieri s-a numărat în special curmalul.
Palmierii formează în general semințe mari, rotunde, cu un înveliș tare, cu un diametru de circa 2 cm. Semințele trebuie mai întâi înmuiate în apă caldă și lăsate în ea circa 3 zile. Apa trebuie schimbată în fiecare zi din cauza mucegaiului. Palmierii cresc mai ales în soluri nisipoase, bine drenate. Majoritatea palmierilor nu suportă excesul de apă. Semințele încolțesc cel mai devreme după 6–8 săptămâni, iar în tot acest timp substratul trebuie menținut umed și cald. Iarna este ideală pentru germinare, deoarece puteți pune vasul cu semințe pe calorifer sau, eventual, pe computer.