Văl pentru uscat White

Gypsophila paniculata

Genul Gypsophila nu crește doar în Europa, ci și în Africa de Nord și în Asia găsim aproximativ o sută de specii. Printre ele găsim plante ierboase anuale și longevive, unele specii au creștere de tip arbust, cu tulpini mai vechi lemnificate. Formează tulpini netede, care se ramifică puternic într-o tufă mare, semisferică. Frunzele mici, sesile, sunt de asemenea netede. La capătul tulpinilor se găsesc inflorescențe bogate de flori mărunte.

Speciile joase se folosesc bine în stâncării, cele mai înalte în straturi de plante perene. Cea mai cunoscută este floarea-miresei paniculată (G. paniculata), numită și voalul miresei. Această specie este originară din Europa Centrală. O plantă perenă rezistentă, care este o podoabă a straturilor de plante perene, unde, printre florile colorate, făcute efect florile mici, gingașe și albe ale gypsophilei, înalte de până la 100 cm. Gypsophila elegantă (G. elegans). Este mai joasă, înaltă de maximum 50 cm. Cu adevărat minusculă este gypsophila de zid (G. muralis), soiuri compacte cu flori albe până la roz, înalte de doar câțiva centimetri. Sunt anuale, dar este suficient să formeze o pernuță frumoasă, bogat înflorită, într-o stâncărie sau într-un zid de piatră uscat. Flori mai mari pe un tufiș foarte mic, înalt de doar aproximativ 10 cm, poartă gypsophila Gypsophila cerastioides, originară din Himalaya.

Floarea-miresei se potrivește în toate tipurile de grădini, iar cel mai bine se remarcă în cele de la țară. Poate fi cultivată și în ghivece. Este potrivită pentru flori tăiate în vază și pentru uscare în aranjamente uscate.

Cum se cultivă floarea-miresei

• Necesită un loc însorit. Gypsophila paniculată și cea cu fascicule au nevoie de un sol mai umed și de udare în verile secetoase, speciile mai joase, potrivite pentru stâncării și ziduri, preferă un sol mai uscat. În perioada înfloririi udăm doar moderat. Toamna se scurtează întreaga plantă. Rezistentă la iarnă, solul îl protejăm cu mulci.

• Semănatul semințelor se face din martie până în iunie, fie acasă în lădițe de semănat, fie în răsadniță, la o temperatură recomandată de aproximativ 15 grade. Răsadurile crescute se plantează la locul definitiv în iunie și iulie. La cultivarea în strat se plantează la distanța de 40x40 cm.

• Solul ar trebui să fie adânc, calcaros, mai degrabă uscat.

• Primăvara se fertilizează ușor cu un îngrășământ universal. Sunt potrivite, de exemplu, Cererit sau Kristalon.

• Nu suferă de boli și nici de dăunători.

• Crenguțele se taie înainte ca florile să se deschidă complet. Pentru uscarea floarea-miresei se recomandă metoda în poziție verticală, într-o vază cu o cantitate mică de apă, între unu și trei centimetri.