Alunul (Corylus avellana): arbore sau arbust și cum se cultivă

Pe scurt: Alunul este din punct de vedere botanic un arbust, chiar dacă, datorită înălțimii de 3 până la 8 m, mulți se gândesc la el ca la un arbore – de aceea i se mai spune arbore arbustiv. Se dezvoltă bine într-un sol lutos, hrănitor, mai degrabă alcalin, cu suficientă umiditate, la marginile însorite ale pădurilor și în grădină. Fructele sunt alune brune, de obicei 1 până la 5 laolaltă, care se coc la sfârșitul verii.

Alunul se numără printre plantele la care oamenii se încurcă adesea chiar de la întrebarea de bază – este arbore sau arbust? Din punct de vedere botanic este însă clar un arbust, chiar dacă prin înălțime depășește adesea arborii mai mici și poate astfel îndeplini în grădină un rol asemănător.

Acest articol detaliat compară alunul ca arbust cu pomii fructiferi arborescenți, plantele sălbatice cu soiurile ameliorate și rezumă ce are nevoie alunul în grădină.

Alunul: arbore sau arbust?

Alunul (Corylus avellana) este botanic un arbust, în mod obișnuit înalt de 3 până la 4 m, excepțional până la 8 m, cu o coroană lată, ovală până la neregulată, care poate avea un diametru de până la 10 m. De arborii adevărați se deosebește prin faptul că nu are un singur trunchi dominant, ci mai multe ramuri puternice care cresc de la bază, la fel ca alți arbuști. Tocmai din cauza înălțimii și a importanței pentru grădinari i se spune adesea arbore arbustiv.

Spre deosebire de pomii fructiferi, precum mărul sau cireșul, alunul nu are nevoie de altoire pe portaltoi pentru a rămâne la o înălțime rezonabilă – creșterea lui naturală, arbustivă, îl face puțin pretențios la tăierea de formare, dacă nu este vorba de un gard viu menținut cu precizie.

Amplasament, sol și plantare

Alunului îi priește un sol lutos, hrănitor, mai degrabă alcalin, cu suficientă umiditate – se dezvoltă cel mai bine la marginile însorite ale pădurilor, în tăieturile de pădure și pe miriști, unde funcționează și ca specie pionier după defrișarea pădurii. În grădină alegeți de aceea un loc însorit până la ușor semiumbrit, cu un sol mai fertil, nu cel mai sărac și mai uscat colț al terenului.

Alunul sălbatic față de soiurile ameliorate

Alunul sălbatic dă alune mai mici, dar pe deplin valoroase ca gust, și este extrem de rezistent chiar și în locuri marginale, neîngrijite. Soiurile ameliorate, înmulțite prin butășire sau altoire, oferă fructe mai mari și mai productive, eventual o formă specifică a coroanei, potrivită pentru producția de livadă.

Pentru o grădină obișnuită diferența în practică este mică – alunul sălbatic și cultivarurile ameliorate au cerințe asemănătoare de amplasament și îngrijire, diferența principală este mărimea și uniformitatea recoltei.

Polenizarea și rodirea

Alunul are amenți masculi și flori femele mici pe aceeași plantă, dar este în mare parte autosteril, așa că pentru o recoltă sigură este mai bine să aveți în grădină sau în apropiere mai multe plante sau soiuri. Un sol prea umed sau fertilizat excesiv favorizează în plus creșterea viguroasă a lemnului în detrimentul formării florilor femele, astfel încât o îngrijire excesivă paradoxal nu ajută rodirea.

Recoltarea și depozitarea

Alunele se coc treptat la sfârșitul verii și se recoltează de îndată ce încep să cadă singure din învelișul lor pe pământ. După recoltare lăsați-le mai întâi câteva zile să se usuce complet într-un loc aerisit, umbrit, apoi le puteți decoji și usca în continuare sau le puteți conserva în sare, datorită căreia rămân pe deplin utilizabile până la un an întreg.

Alunul ca gard viu și alunul ca exemplar solitar

Datorită aspectului arbustiv și a toleranței ușoare la tăiere, alunul se potrivește bine și ca gard viu informal, liber, sau ca paravan la limita terenului, unde oferă totodată o recoltă de alune. Față de gardurile de conifere tunse regulat, necesită doar o întreținere cu adevărat minimă – este suficient ca aproximativ o dată la câțiva ani să se îndepărteze lăstarii cei mai vechi, deja mai puțin roditori, direct de la bază.

Ca exemplar solitar, alunul se potrivește mai degrabă pe terenuri mai mari, unde are suficient loc să se extindă pe lățime, deoarece prin reducerea spațiului ar avea de suferit atât rodirea, cât și aspectul general al arbustului.

Soiuri pentru grădină

Printre soiurile ameliorate îndrăgite se numără, de exemplu, alunii cu frunziș roșu, cultivați exclusiv ca ornamentali, sau cultivarurile roditoare alese după mărimea fructului și momentul coacerii. Dacă alegeți mai multe soiuri deodată, asigurați în plus o polenizare mai bună, deoarece alunul înflorește devreme primăvara, iar diferitele soiuri pot înflori în perioade ușor diferite.

Pentru grădinile cu spațiu limitat există și cultivaruri mai compacte, cu creștere mai lentă, care nu ating înălțimea completă a speciei sălbatice, dar își păstrează o rodnicie la fel de bună.

Boli și dăunători

Alunul este în general rezistent, chiar și la aerul poluat al marilor orașe, dar uneori este atacat de gărgărița alunelor (Curculio nucum), ale cărei larve se hrănesc cu alunele în dezvoltare și provoacă viermănarea lor. Ajută culegerea la timp și regulată a fructelor atacate și distrugerea lor amănunțită, pentru ca larvele să nu ajungă în sol la următoarea împupare.

Înmulțirea

Alunul sălbatic se înmulțește relativ ușor și singur, prin separarea drajonilor, care cresc în mod obișnuit și spontan în jurul arbuștilor mai vechi, bine instalați. Soiurile ameliorate se înmulțesc, dimpotrivă, prin butășire atentă sau altoire pe portaltoi, pentru a-și păstra în mod sigur însușirile exacte ale plantei-mamă, deoarece puieții obișnuiți din semințe nu le-ar moșteni neapărat pe deplin.

Pentru grădina de acasă este de aceea cel mai practic să cumpărați direct din pepinieră un puiet crescut, dintr-un soi verificat, la care veți cunoaște dinainte, în mod sigur, atât mărimea, cât și calitatea generală a fructelor.

Întrebări frecvente

Este alunul arbore sau arbust?

Din punct de vedere botanic este un arbust, chiar dacă, datorită înălțimii de 3 până la 8 m, uneori i se spune informal arbore arbustiv.

Ce sol și ce amplasament necesită alunul?

Un sol lutos, hrănitor, mai degrabă alcalin, cu suficientă umiditate, într-un loc însorit până la ușor semiumbrit.

De ce are alunul puține fructe, deși crește sănătos?

Cel mai des din cauza lipsei altor plante sau soiuri pentru polenizare, sau din cauza solului fertilizat excesiv, care favorizează creșterea lemnului în detrimentul florilor femele.

Când se recoltează alunele și cum se depozitează?

La sfârșitul verii, imediat ce încep să cadă din înveliș. După uscare se pot decoji și usca sau conserva în sare, unde rezistă până la un an.

Ce provoacă viermănarea alunelor?

Cel mai des gărgărița alunelor, ale cărei larve se hrănesc cu miezul în dezvoltare. Ajută culegerea și distrugerea la timp a fructelor atacate.

Se potrivește alunul ca gard viu?

Da, ca gard informal, liber, cu întreținere minimă, în plus cu recolta de alune. Pentru un gard formal tuns nu se potrivește însă la fel de bine ca coniferele.

Surse

• Alunul – Wikipedia
• Corylus avellana – Botany.cz

Actualizat: 11. 10. 2026