Chiparosul – cultivați-vă un gard viu!

Pe scurt: Pentru gard viu alegeți chiparoși și chiparoși falși în funcție de înălțimea dorită: gard scund până la 1 m, mediu 1–2 m, înalt 2–3 m. Gardurile vii de conifere se înființează primăvara în pământ acid, fără var, și se plantează astfel încât plantele vecine să se atingă cu ramurile de jos. Tundeți în fiecare an în martie–mai sau la sfârșitul lunii august.

Chiparosul – cultivați-vă un gard viu!

Chiparosul (lat. Cupressus) este un copac sau arbust conifer veșnic verde din familia cupresacee. Chiparoșii cresc mai ales în zona mediteraneană și în regiunile calde ale emisferei nordice. Chiparoșii determină caracterul peisajului, ne amintesc de o vacanță în Italia, sunt tipici pentru Toscana. Chiparoșii sunt specii lemnoase care formează o componentă esențială la crearea grădinilor noastre. Au o utilizare decorativă, dar și de umbrire, fie sub formă de arbust, fie de copac. Copacii și arbuștii pot avea multe culori și forme. Chiparoșii au formă îngust conică și columnară. Au o formă vizibilă și pregnantă, care determină caracterul gardului viu. Pentru crearea unui perete de calitate – a unui gard viu – este necesară plantarea mai multor exemplare într-un rând sau într-un grup. Pentru crearea gardului viu folosim mai multe specii de chiparoși pe care le oferă acest gen.

Gardurile vii tunse sunt un accesoriu arhitectural potrivit pentru grădina dumneavoastră. Dintre conifere, chiparoșii sunt unii dintre cei mai potriviți. Cresc mai încet și necesită soluri mai ușoare și mai hrănitoare. Se dezvoltă la soare, la umbră și la semiumbră. Gardurile vii le împărțim după înălțime în scunde (până la 1 m), medii (1–2 m) și înalte (2–3 m), precum și în tunse și cu creștere liberă. Gardul viu îl alegem cu grijă, ca să se potrivească cu tipul casei și al grădinii. Nu are menirea doar de „gard” care împiedică privirea dinspre stradă spre grădină. Are și funcția estetică– completează plăcut compoziția grădinii, igienică– atenuează parțial zgomotul străzii și reține particulele de praf și microclimatică– cresc umiditatea aerului și îmbunătățesc microclimatul grădinii.

Gardurile vii tunse – sunt potrivite pentru grădini mai mici. Între chiparoșii falși putem planta și arbuști cu frunze căzătoare, pentru ca gardul să nu pară monoton. Chiparoșii conifere și chiparoșii falși îi punem întotdeauna în partea mai circulată a gardului. În ansamblu ne face grădina mai primitoare. Gardurile vii cu creștere liberă – nu le modelăm într-o formă regulată, între chiparoșii falși putem planta și plante cu flori. Alegem plante cu cerințe asemănătoare față de sol, loc sau mediu.

Înființăm un gard viu

Gardul viu îl înființăm de obicei pentru mai multă intimitate în propria grădină, gândiți-vă însă și la cum va arăta gardul peste doi-trei ani. Chiparoșii se pot extinde cu succes, atât pe propriul teren, cât și la vecini. Este deci rezonabil să alegem o distanță mai mare față de limita terenului. Gardurile vii cu frunze căzătoare le înființăm toamna, gardurile vii de conifere primăvara. Primul pas este marcarea locului de plantare și îndepărtarea buruienilor. Putem săpa un șanț pe toată lungimea gardului sau doar gropi pentru plantele individuale. Veți planta gardul într-un rând sau în două rânduri? În gropile săpate turnați un substrat potrivit sau un amestec de turbă, pământ de ericacee și nisip în raport de 1:1:1. Mai potrivit este un pământ acid, fără var. Udați din belșug. 

Specii de chiparoși

Chiparosul veșnic verde (lat. Cupressus sempervirens) este un copac conifer vizibil, care crește în zona mediteraneană, din Grecia până în Iran. Poate ajunge la 20–35 m înălțime. Este potrivit pentru garduri vii, nu este rezistent la ger. Este potrivit ca element static al grădinii. În vânt nu se mișcă, își păstrează forma, ramurile nu se îndoaie. Chiparosul este foarte îndrăgit datorită însușirilor sale tehnice și decorative. Inflorescența masculină este galben-brună, iar cea feminină verde. Fructul chiparosului este un con brun, de formă rotundă, alcătuit din 6–12 solzi cu proeminențe boante. Chiparosul și chiparosul fals suportă bine tăierea. 

Chiparosul Leyland (lat. Cupressocyparis leylandii) este un chiparos cu creștere rapidă, care are creșteri anuale de până la 50 cm. Este potrivit pentru modelare. Dacă l-am lăsa să crească liber, ar atinge înălțimea de până la 30 m.

Chiparosul – la plantare avem grijă ca fiecare copac să se atingă cu ramurile de jos. La gardurile de peste 60 cm înălțime se recomandă o tăiere ușor conică.

Cipresul de vară (lat. Bassia scoparia, sin. Kochia) este o plantă anuală nepretențioasă, atractivă, care se potrivește pentru garduri vii temporare, dar și ca exemplar solitar în grădină. Planta ajunge până la 1 m înălțime. Are o formă pufoasă și de departe arată ca un mic conifer. Frunzele mărunte, liniare, verde-deschis, se colorează toamna în roșu carmin. Suportă bine tăierea. Datorită culorii sale verde aprins poate crea în strat un contrast cu plantele înflorite. Prosperă bine în sol fertil și permeabil, dar și în sol pietros, stâncos. Se dezvoltă cel mai bine într-un loc complet însorit, ferit de vânt. Cipresul de vară se udă moderat, se poate adăuga îngrășământ la 14 zile. La semănat din semințe putem pregăti răsadul fie în apartament, fie afară. La pregătirea sau semănatul în aer liber acoperim vasul cu sticlă. Semințele le acoperim doar cu un strat subțire de pământ.

Cipresul de vară se seamănă în aprilie direct la locul unde vrem să avem peretele ornamental. Se dezvoltă bine și în mediul urban, unde aerul este ușor poluat.

Chiparosul fals Lawson (lat. Chamaecyparis lawsoniana) este un conifer de origine nord-americană. În Cehia a fost adus în anul 1859. În natură crește la altitudinea de circa 1700 m alături de pini și brazi. Chiparosul fals este un copac veșnic verde, care atinge înălțimea de 50 m. În condițiile noastre până la max. 25 m. În zece ani crește cca 3–4 m în înălțime, creșterea anuală a plantei este de cca 30 cm. Se numără printre cele mai frumoase plante columnare. Nu are nevoie de rărire, are o creștere compactă și deasă. Se potrivește pentru tundere, are formă îngustă de con sau de cilindru. Trunchiul este mai solid (poate ajunge la diametrul de până la 3 m), are scoarță brună cu o nuanță roșiatică. Fructul sunt conuri mici lemnoase. Este, așadar, foarte decorativ. Frunzele solzoase albastru-verzui au pe dedesubt o margine cenușie. Frecate, degajă o aromă plăcută. Odinioară lemnul alb prețios al chiparoșilor falși se folosea la construcția de nave sau de temple. Acum sursele naturale sunt epuizate. Lemnul conține ulei care, în cantitate mai mare, dăunează rinichilor. Chiparosul fals Lawson este o specie foarte variabilă. Se ameliorează intens forme noi, culori, aspect și înălțime. Sunt cunoscute circa 500 de cultivare. În plantațiile de parc este unul dintre cele mai importante conifere.

Îngrijirea gardului viu

Semănatul – semințele încolțesc cel mai bine într-o seră caldă, într-un substrat potrivit sau în capsule de turbă. Semințele nu le punem adânc în pământ. Dacă nu avem seră caldă, putem acoperi vasul cu semințe cu sticlă. La unele specii folosiți pentru încolțire stratificarea. Aceasta nu lasă semințele să se usuce. Semințele se păstrează astfel din toamnă și este posibil semănatul de primăvară. Pentru încolțire folosiți un strat de turbă, pe care, împreună cu semințele, îl puneți la frigider pentru 70–100 de zile. Pentru repicarea la locul în aer liber este potrivită primăvara, când planta începe să înfrunzească.

Plantarea – la plantare avem grijă ca fiecare copac să se atingă cu ramurile de jos. La gardurile de peste 60 cm înălțime se recomandă o tăiere ușor conică. Plantele tinere au nevoie de umbrire.

Udarea – ar trebui să fie moderată, dar regulată. Cel mai bine cu apă decantată, fără conținut de calciu. Nu suportă uscarea.

Butășirea – pentru înmulțire nu se poate recomanda, mai degrabă altoirea pe Chamaecyparis lawsoniana.

Fertilizarea – în perioada de vegetație putem adăuga la fiecare 14 zile în apa de udat. Sunt potrivite îngrășămintele pentru azalee și conifere, fără adaos de calciu.

Tăierea – chiparoșii îi modelăm mereu într-o singură formă. Recomandăm tăierea în fiecare an, ca planta să ne înfrunzească regulat încă de jos. De îndată ce trunchiul se dezgolește și planta se întinde în înălțime, lemnul vechi nu mai înfrunzește după următoarea tăiere. Chiparosul îl tăiem în martie–mai sau la sfârșitul lunii august.

Pregătirea gardului viu pentru iarnă – trageți mulci sau frunze greblate din grădină la rădăcini. Puteți folosi și textil alb netesut. Când plantele îmbătrânesc și se întăresc, nu mai este nevoie să fie îngrijite astfel pentru iarnă. Cine are o plantă solitară în vas – chiparosul suportă 5 °C afară, la geruri mai mari mutați-l într-o seră neîncălzită, într-o cameră răcoroasă sau într-o grădină de iarnă. 

Cine a fost vrăjit de chiparoși și nu are grădină, să nu dispere. Chiparoșii îi putem cultiva și în interior, unde împodobesc camera și o și parfumează plăcut.

S-ar putea să vă intereseze: Fosilă vie – Metasequoia